| ACUM. Adică, în loc să ne supărăm și să alunecăm în nemulțumire, cum că nu ne respectăm „rezoluțiile de nou an” doar să recunoaștem, cu îngăduință, că putem începe din nou. Chiar acum. Noul An poate începe chiar acum, cu această decizie de a emana recunoștință pentru toate lecțiile ce le-am trăit până acum în această viață, pentru tot ce am văzut și am simțit, pentru tot ce am descoperit și am experimentat. Indiferent de provocări, de dureri, de pierderi, recunoștință. Cum ar fi dacă am decide să privim cu o privire proaspătă, curățată de judecăți și de păreri, de credințe vechi și limitate? O privire proaspătă, ce ne permite să avem o perspectivă largă, din acest moment acum. Nu cum vedeam ieri, acum o săptămână sau acum o lună. Ci, ACUM. Cum ar fi dacă ne-am recentra, chiar acum, oricât de mare ar fi tentația de a ne duce pe șleauri vechi de gândire, de interpretare, de judecată, de poziționare? Dar cum ar fi dacă am decide să ne cântăm viața în loc să ne tot plângem? Mai știm, oare, să cântăm? Când am încetat să mai cântăm? Poate că anul acesta este anul în care ne dăm voie să mai și cântăm, în ciuda provocărilor. Să cântăm în acord cu ce suntem cu adevărat, și nu să ne plângem vechea poveste ce ne-am tot spus-o de atâtea ori. Cum ar fi dacă am începe din nou cu o nouă cântare a vieții ce onorează călătoria inimilor noastre? O nouă cântare ce ne reamintește că ne putem renaște, în fiecare clipă, cu fiecare alegere, cu fiecare decizie. O cântare a vieții în care ne reamintim că putem decide felul în care răspundem provocărilor, că ne putem reaminti de lumina și iubirea care suntem. La noi ninge acum. Însă, ca totul în viață, și zăpada vine și pleacă. La fel și valurile oceanului, vin și pleacă, spălând țărmurile și curățând castelele noastre de nisip – clădite cu atâta convingere că vor dăinui. Castele de nisip – poveștile noastre ce ni le-am tot spus de-a lungul vieții. Povești despre cine suntem sau cine ar trebui să fim. Cum ar fi să începem din nou? Adică, la mulți ani 2026, ACUM! Privire proaspătă. Decizie fermă de a renunța la vechile povești. Disciplina Atenției, darul pe care să ni-l facem anul acesta. Este anul CREAȚIEI, aici, la noi, în Școala Maestrului Interior și în tot ce avem de oferit în Călătoria Inimii în 2026. Cum ar fi să începem din nou? ACUM, LA MULȚI ANI 2026! Suflăm, cu încredere și determinare, în scânteia veșnic vie a esenței noastre, a ceea ce suntem cu adevărat. Nu ce ne-am tot spus că trebuie să fim. Poate că suntem aici nu pentru a tot dovedi și a tot demonstra ci, pur și simplu, pentru a reconcilia toate părțile (bucăți de suflet, spun unii, împrăștiate care încotro) ființei noastre. Poate că „misiunea” vieții noastre este, pur și simplu, să ne acceptăm imperfecțiunea recunoscând că suntem „perfecți”, așa cum suntem, să ne onorăm umanitatea, sensibilitatea, vulnerabilitatea și să ne reamintim că suntem suma tuturor acestora și mult mai mult, dincolo de timp și spațiu, dincolo de poveștile pe care ni le-am tot spus. ACUM. Aici. Încep din nou! Nu de unde am lăsat ieri, ci din acest moment acum. Nicio rezoluție de an nou! Nu cred în ele. Cândva, cu mulți ani în urmă, am crezut în ele. Până când m-am prins că le folosesc doar ca pretext să intru în nemulțumire față de mine însămi. Cum ar fi să începem din nou? ACUM, dincolo de limitările pe care le-am perceput. Dincolo de toate poveștile pe care ni le-am tot spus. Orice moment de pură prezență, de ACUM, este o renaștere. Anul acesta, acum CREAȚIEI, aici la Călătoria Inimii și-n Școala Maestrului Interior, ne cântăm viața, ne cântăm o altă poveste. Una înrădăcinată în adevăr și în iubire, în frumusețe și în pace, în putere creatoare, în vitalitate, abundența vieții și în bucurie. O nouă cântare a vieții așa cum nu am îndrăznit să ne-o cântăm până acum. Nimeni nu poate trăi viața noastră în locul nostru. Și nimeni nu poate cânta viața noastră în locul nostru. Cum ar fi dacă am începe din nou? ACUM. Din acest moment acum, din acest: EU SUNT … (completează tu mai departe … și scrie jos la comentarii) EU SUNT …. CEA CARE ÎȘI CÂNTĂ ȘI-ȘI DANSEAZĂ VIAȚA ANUL ACESTA ONORÂND PUTEREA CREATOARE … Cum ar fi dacă în acest nou an ne onorăm adevărata putere creatoare? Prin trupurile noastre, prin mâinile noastre, prin gândurile noastre, prin vorbele noastre, prin mințile noastre – curățate de toxicitate, prin creațiile și relațiile noastre. Cum ar fi să începem să primim, înainte de CREA? A FI să aibă prioritate, nu a face. Cum ar fi să avem încredere în puterea divină, care curge prin noi, și să învățăm s-o ascultăm? Cum ar fi să cultivăm cântarea vieții și, deopotrivă, liniștea și nemișcarea, recunoscând că toate formele se nasc din nemișcare. Cum ar fi să ne deschidem inimile, în ciuda nebuniei prezentă acum în lume, primind cântarea sacră a umanității și divinității noastre? Cum ar fi … AmmaRa |
Cum ar fi dacă am începe din nou?
Însă, nu de la început ci chiar de unde suntem Acum
5 Comments
Multumesc. Am revenit sa recitesc acest articol, aveam senzatia ca mai e o nuanta ce ma asteapta sa o ascult. Da, spun stop vesnicei cautari de a fi mai mult decat sunt. Accept ca evolutia vine natural in primul rand din starea de deschidere, de primire a darurilor pe care nu am cum sa le stiu dinainte. Accept ca nu-mi serveste sa fortez “ceva nou” reciclat din bucati de trecut, acel autentic “nou” nu am de unde sa-l stiu.
Eu sunt cea care inspira noi posibilitati si noi oportunitati, cu incredere, curiozitate, asezare.
Cum ar fi să încep din nou,chiar Acum? Depinde de unde privesc. De pe orbita…ar fi debusolant… fără trecut, fără legenda personală…
Din Centru ar fi TOTUL., concentrat în Bucuria de A FI.🙏
EU SUNT CEA CARE SLUJEȘTE CU BUNĂTATE ȘI BLÂNDEȚE VIAȚA
EU SUNT CEA CARE ASCULTĂ ȘI URMEAZĂ CU ÎNCREDERE VIAȚA
EU SUNT CEA CARE ÎȘI CÂNTĂ ȘI-ȘI DANSEAZĂ VIAȚA ANUL ACESTA ONORĂND MUZICA ȘI DORINȚA INIMII
EU SUNT CEA CARE ZÂMBEȘTE VIETII ANUL ACESTA
EU SUNT CEA CARE-ȘI PICTEAZĂ FIECARE ZI ÎN CULORILE IUBIRII, ADEVĂRULUI, FRUMUSEȚII
EU SUNT CEA CARE ÎȘI CÂNTĂ ȘI-ȘI DANSEAZĂ VIAȚA ANUL ACESTA ONORÂND PUTEREA CREATOARE FEMININĂ
Mulțumesc pentru această provocare blândă, dar profundă – e un început viu, proaspăt și sincer, care mă invită să curg cu viața, nu să mă opun ei. ❤️✨
Te imbratisez cu iubire si Recunostinta pentru IMPREUNA 🤗