Echilibrul interior susține sistemul imunitar

Pentru anumite persoane, nimic nu se compară cu o cutie de înghețată Haagen-Dazs sau o cutie cu bomboane de ciocolată, atunci când e vorba despre alunecarea în depresie. Iar pentru unii, câteva cotlete de berbecuț la grătar și alcool la greu, este metoda de a potoli, aparent, agresivitatea și mânia.

Despre agresivitate, mânie, violență, am să revin într-o scriere viitoare. Acum însă vreau să împărtășesc despre faptul că în aceste zile – când cererea de suplimente care să îmbunătățească sistemul imunitar este uriașă, și nu doar în farmacii sau pe site-urile care oferă informații pe tema asta – și noi, în Călătoria Inimii, ca niciodată, am început să primim întrebări pe tema asta: „cum să îmi cresc sistemul imunitar?”

Mic dejun sănătos

Da, este adevărat că pentru noi contează în primul rând felul în care gândim.

Gândurile, conștiența, formează experiența vieții pe care o trăim. Știm deja toți că un gând nu este ceva ce trece doar așa prin cap … și atât. Gândurile manifestă o întreagă experiență de viață. Gândurile ne pot salva sau ne pot ucide. Însă, chiar dacă în modul nostru de viață (al meu și a lui Horia), accentul este pus pe Practica Prezenței, a Conștienței, a disciplinei gândirii, suntem și noi foarte atenți la ceea ce mâncăm și la ce suplimente consumăm pentru a ne oferi un boost la nivel de sistem imunitar.

La fel cum suntem consecvenți în a face, zilnic, sport, mișcare și a petrece timp afară (în această perioadă mai mult în curte și nu la pădure unde eram obișnuiți să mergem des). Despre Practica Prezenței am tot scris și poți găsi pe site-ul nostru foarte multe materiale și programe online, meditații, călătorii ghidate. Despre sala de sport pe care am improvizat-o acasă, mai degrabă aș face un short video căci poate ieși ceva chiar amuzant. Ne întărim și mai mult convingerea, acum, că nu este nevoie de aparate sofisticate pentru a lucra toți mușchii, mai ales cei din profunzime. E nevoie doar de voință, de determinare, disciplină și consecvență, de multă inventivitate și spontaneitate. Scaunele au căpătat mai multe funcții, dintr-o dată. Mă folosesc de ele pentru flotări, pentru a lucra mușchii tricepși, pentru a face streching. Scuturarea corpului și dansul, de asemenea, mă ajută enorm la a pune energia vitală în mișcare, în curgere.

Acum simt însă a împărtăși despre suplimentele pe care, de mai bine de un an de zile, le luăm.

Și pentru care suntem profund recunoscători căci nu sunt doar pentru a ne da un boost la sistemul imunitar ci, mai ales, pentru a curăța și a ne susține echilibrul la nivel celular. Este vorba, în primul rând, de EQ Pure Arctic Oil, calitate premium, dar și de suplimentul alimentar lichid, EQ Essential, cu multivitamine și multiminerale îmbogățit cu extracte din super fructe: Mangustan, Acai și Afine și care combină cei mai protectivi nutrienți din cele mai bune superalimente ale lumii.

Pentru mai multe info, scrie-mi sau te încurajez să intri aici: https://eqology.com/ro/15419974/

Cred că știi mai bine decât mine că toți ne-am expus corpurile, de-a lungul vieții, la toxine de la tot felul de mâncăruri procesate. Toți suntem expuși la peste 100 000 de chimicale (dacă ne luăm după EPA). Și, mai mult decât oricând, toți suntem acum expuși la un grad foarte ridicat de stres. Stres. Stres. Stres (sunt mii de studii științifice care demonstrează că acesta dăunează grav sistemului imunitar). Stresul – la care dacă mai adăugăm și anxietatea crescută acum la maxim în criza în care ne aflăm – frica, panica, insomniile, nivelul crescut de toxicitate și poluare la care am fost expuși, toate conduc la un sistem imunitar foarte vulnerabil. Așa că este chiar normal și foarte înțelept să ne punem întrebări precum cea menționată mai sus: „cum să ne creștem sistemul imunitar?”

Cei care ne scriu în aceste zile, din ce în ce mai mulți – din păcate – , descriu simptome clare ale depresiei. Iar alții, ne scriu despre o creștere a gradului de agresivitatea simțită în ei și care se tem că va exploda și în afară.

Iar eu, sinceră să fiu, mă tem că pe măsură ce adevărata criză care abia începe (și nu mă refer la criza virusului), simptomele depresiei majore vor crește chiar foarte mult. La fel și agresivitatea. Fie să mă înșel.

Există foarte multe studii care dovedesc o legătură puternică între sistemul imunitar, reacția inflamatoare și depresie.

Nu este însă intenția mea să demonstrez, în această scurtă împărtășire, despre legătura dintre depresie și deficitul de Omega-3. Sunt multe, foarte multe, studii științifice pe această temă. Pentru mine este evidentă, lucrând în terapie, cu mii de oameni de-a lungul anilor, conexiunea dintre tulburările de dispoziție și căile imunitare și inflamatorii ale creierului.

Deficitul de acizi grași Omega-3 din dieta noastră ne-a supus pe toți, de-a lungul ultimilor ani, inclusiv pe copiii noștri, unui risc mai mare în ceea ce privește depresia și la o serie de alte probleme medicale, în special a celor care implică sistemul imunitar. Iar acum, prin restricțiile prezente, după mine, riscul este chiar mai mare. Depresia a început, de mulți ani deja, să apară la copii la vârste din ce în ce mai fragede. Sunt milioane de copii care urmează tratamente cu antidepresive. După mine, asta este o crimă. Astmul este, de asemenea, în creștere la copii, ca și artrita reumatoidă și alte tulburări imunitare/inflamatorii la adulți.

Care ar fi legătura dintre creșterea ratelor bolilor mediate de sistemul imunitar și frecvența sporită a depresiei?

Răspunsul poate să implice efectele pe care acizii grași Omega-3 le au asupra funcționării imunității. Deficitul de Omega-3 lasă organismul expus riscului unei supra-activări periculoase a sistemului imunitar, cauzată de acizii grași Omega-6 necontrolați. Aceștia sunt obținuți din uleiurile vegetale și care, de-a lungul ultimilor zeci de ani, au fost consumate în cantități uriașe ca urmare a utilizării acestor uleiuri în industria alimentară.

Ca sănătatea noastră să fie una optimă, acizii grași esențiali Omega-6 și Omega-3 trebuie să se găsească într-o proporție de  1 la 1, în organismul nostru. (dacă te interesează un astfel de test, scrie-mi și îți trimit mai multe informații)

Această proporție, de 1 la 1, asigură echilibrul de care avem nevoie pentru o sănătate optimă. Când am început să consum, în urmă cu un an și jumătate, mi-am făcut testul chiar la început. Rezultatul a fost de 4 la 1. Foarte bun, de altfel, dar nu ideal deși, de ani de zile, sunt foarte atentă la ceea ce și cum mănânc. La 3 luni după consumarea zilnică a uleiului de pește, EQ Pure Arctic Oil https://eqology.com/ro/15419974/ am ajuns la proporția 1 la 1.

Însă, din păcate, cunosc oameni care deși au un regim alimentar atent și un mod de viață sănătos (unii sunt vegani sau vegetarieni), în urma testului au constat că au un mare dezechilibru. Adică nu au nici pe departe o cantitate suficientă de Omega-3 în organismul lor.

Foarte pe scurt, atât cât pot eu explica acum (iar dacă știi mai multe despre asta, chiar te rog să împărtășești și cu mine), acești acizi grași, Omega-3 sunt creați într-un ritm mult, mult, mai lent în corpurile noastre. Unii specialiști susțin că organismul nostru nu creează deloc acești acizi grași pe care trebuie să-i luăm doar din alimente. Eu susțin altceva, bazându-mă pe multe studii și cărți citite pe această temă. Și anume că organismul nostru produce, însă foarte, foarte lent, acești acizi grași, iar acțiunile lor sunt, de cele mai multe ori, mult mai moderate, în comparație cu cele ale acizilor omega-6.

De aceea, DA, e nevoie să folosim suplimentele Omega-3. Și mi-ar place să îți spun „ia orice supliment omega-3 de la farmacie, căci te ajută.”  însă ar fi fals și aș încălca principiul sincerității pe care mi l-am promis în relația cu tine. Peste 95% din mărcile care pun pe piața farmaceutică capsulele cu omega-3, conțin în ele ulei de pește oxidat, rânced, care conduce la multă toxicitate în organismul nostru. Da, poate că vei avea reacția: produsele EQ sunt scumpe. Nu îmi pot permite. Doar tu știi ce preț poți pune pe sănătatea ta. Însă, dacă chiar nu îți permiți să comanzi astfel de produse de calitate premium, te încurajez să fii foarte atent/atentă la ce mănânci în această perioadă. Renunță la mâncare procesată, la uleiuri vegetale procesate, la carne (sau măcar redu cantitatea de carne dacă chiar nu poți renunța de tot). 

Această pereche de acizi grași (Omega-3 și Omega-6) concurează direct pentru locurile în care se află receptorii în corpurile noastre, modulând funcționarea mai multor sisteme diferite. Pe scurt, dincolo de toată această scurtă explicație chimică (care, am încredere, te ajută să înțelegi mai bine), fără o cantitate suficientă de acizi grași Omega-3, acizii grași Omega-6 (care sunt deja consumați în cantități enorme) vor ocupa foarte rapid locurile receptorilor din organism, generând un risc mare în ceea ce privește reacțiile inflamatorii necontrolate.

Un asemenea dezechilibru în favoarea Omega-6 face ca celulele albe din sânge să elibereze citokine cu un puternic potențial în ceea ce privește activarea imunității și care, dacă sunt activate cronic sau anormal, vor afecta negativ sănătatea și dispoziția. Din nou, atenție la ce mănânci! Consecința unui exces de acizi grași Omega-6 este, pur și simplu, un proces inflamator disproporționat și un nivel anormal de ridicat al citokinelor specifice fiecărui sistem organic al corpului. Majoritatea oamenilor, „sănătoși” cărora le-am dat să facă testul (mai sus menționat) au avut proporția dintre Omega-6 și Omega-3 de 10-25 la 1. Chiar și o adolescentă, la care țin foarte mult, a avut inițial un rezultat foarte alarmant pentru mine.

Și asta se întâmpla înainte de această criză a virusului.

Criză despre care, am încredere, v-ați prins că virusul joacă un rol minor. Dar acesta este un alt subiect pe care l-a abordat deja Agnis în două articole, Virusul și Perspectiva Veveriței (articole pe care, deși poate le-ai citit, te invit să le recitești și să-ți dai voie să simți ce se trezește în tine pe măsură ce citești). Criza este o temă asupra căreia vom reveni căci, adevărata criză, abia începe! Și… va dura!

Așa că, pot confirma, din propria experiență, că ceea ce numeam noi sănătate devenise deja o stare de activare constantă imunitară și inflamatoare. Iar depresia este unul din rezultatele reacției inflamatorii neregulate și complexe din cauza nivelului ridicat de acizi grași Omega-6 și a nivelului scăzut de acizi grași Omega-3. Și, cum menționam mai sus, mă tem că simptomele de depresie, chiar majoră, vor crește dacă nu facem, fiecare pentru sine, tot ce poate pentru a ne menține un echilibru lăuntric.

Cuvântul „macrofagie” înseamnă, în limba Greacă, „un mare mâncător”. În organismul nostru, un macrofag este o celulă albă mare avansată de sistemul imunitar la funcția de a înghiți și digera bacteriile și virușii invadatori, celulele afectate și alte „deșeuri” biologice. Macrofagul este, de asemenea, un factor chimic prodigios. Atunci când macrofagii acționează în mod normal, produc cantități optime de molecule sănătoase, precum hormonul creșterii, interferonul (o citokină) și endorfina care stimulează dispoziția. Endorfina = morfina naturală a organismului. Iar Citokinele sunt molecule de natură proteică ce transmit informații între celule diferite. Au rolul important de a transmite informații între celulele sistemului imun – leucocitele. Citokinele intervin și în mecanismele inflamației și în apărarea contra agenților infecțioși, în apărarea antitumorală, (definiția este luată din wikipedia)

Dacă există, deci, un dezechilibru între diferite aspecte ale sistemului imunitar/inflamator, macrofagii pot să secrete cantități excesive de citokine și alte molecule inflamatorii. Și producerea excesivă a unora dintre aceste molecule generează accese ale depresiei majore.

Cum m-a pasionat, în facultate, această direcție – depresia, tulburările bipolare, deficitul de Omega-3 și originile stresului și violenței – deschiderea mea a fost totală atunci când am descoperit EQ Pure Arctic Oil https://eqology.com/ro/15419974/

Foarte multe studii, de-a lungul ultimilor 20 de ani, au dovedit, că elementul central al efectului reacției inflamatorii necontrolate asupra creierului persoanelor cu depresie majoră este supra producția de eicosanoizi derivați din acidul omega-6. Citokinele proinflamatorii se activează în prezența unor factori de stres. Iată definiția (în limba Engleză) a eicosanoizilor:

The eicosanoids derived from these fatty acids have a variety of effects on your body. For example, they play a role in inflammation, fever promotion, blood pressure regulation, and blood clotting. They also influence the immune response and certain respiratory and reproductive processes. Tare, nu-i așa? „fever promotion … certain respiratory processes”. Iar pentru cei interesați, iată și un foarte scurt video explicativ

https://study.com/academy/lesson/eicosanoids-definition-function-types-effects.html

Acizii grași esențiali Omega-3 pot să suprime atât reacția inflamatorie anormală cât și producerea anormală de citokine.

Poate că ți se pare că are un aer speculativ această teorie cum că depresia are la bază un sistem celular inflamat. Însă, pentru mine, ea nu numai că are foarte mult sens ci și poate să unifice o serie de observații care, în trecut, nu puteau fi unite.

Ratele deja foarte îngrijorătoare ale depresiei majore din ultimii ani au o legătură cu sporirea proporției de acizi grași Omega-6 din dieta noastră în defavoarea acizilor Omega-3. Doar să fim orbi și obtuzi la minte să nu vedem această legătură. Iar stresul și panica și frica și anxietatea, amplificate în această perioadă într-un mod chiar grotesc de mass-media, contribuie și mai mult la un consum ridicat de produse care conțin acizii grași Omega-6 și, deci, la creșterea dezechilibrului. 

După mine, de exemplu, o schimbare uriașă ar fi o mare dovadă de prudență din partea medicului care tratează un pacient cu depresie majoră să suspecteze existența unei boli nemanifestate asociate, probabil, cu activarea procesului inflamator. Dar… pentru asta chiar e nevoie de o revoluție în ceea ce privește sistemul medical. Oare prevede așa ceva Protocolul pe care, dl nostru președinte, tocmai ce l-a semnat cu Asociația Mondială a Sănătății?

OK, doar am întrebat. Nu da cu parul! Da, sunt o visătoare incurabilă. But I hope I am not the only one.

Suntem toți, într-un fel sau altul, afectați acum de această criză a virului. Criză care, așa cum am scris și mai sus și subliniez și acum, abia începe. ADEVĂRATA Criză, de fapt, abia acum începe și este nevoie să avem sisteme imunitare sănătoase și o atitudine deschisă pentru re-crearea unui echilibru lăuntric ce conduce la o sănătate optimă. Sincer, eu chiar cred că pentru a putea face față mai ușor acestei crize, care va dura, este vital să avem grijă de crearea, poate pentru prima oară într-un mod conștient, a unui echilibru interior. Iar echilibrul lăuntric este creat în primul și în primul rând, prin felul în care gândim. Nimic și nimeni nu mă poate convinge altfel. Apoi, da, mișcarea, care pentru mine înseamnă Viață, și apoi ceea ce mâncăm și suplimentele pe care le folosim. Fiecare are propria responsabilitate să-și creeze un echilibru lăuntric. Fără acesta, ne va fi foarte greu să facem față crizei.

Sunt foarte conștientă că mulți oameni sunt acum mult mai stresați în legătură cu faptul că își pierd job-urile, firmele, companiile, și nu în legătură cu crearea unui sistem imunitar solid și a unui echilibru între acizii grași Omega-6 și cei esențiali Omega-3. Și, nu este nimic de judecat în asta. Fiecare procesează așa cum poate și își toarnă atenția în ceea ce consideră a fi o prioritate acum. Nu este nimic de judecat. Nu este nimic de criticat. Fiecare face așa cum poate și atât cât poate. Avem nevoie să ne susținem unii pe alții, mai mult decât oricând, fără judecată, fără critică, fără pretenția că știm noi mai bine decât alții sau ce este mai bine pentru ei. Pentru mine, ECHILIBRUL LĂUNTRIC este nu doar important ci a devenit Prioritatea #1. 

Înțeleg foarte bine, și simt frica ce îi determină pe mulți să își investească acum cea mai mare parte din atenție într-o încercare, aproape disperată, de a menține vii vechile structuri și sisteme în care au funcționat. Mai ales acelora care sunt conștienți că nu virusul covid19 este cel care a creat criza.  Așa că, îmi dau foarte bine seama că imersarea totală în a salva ceea ce a fost, cum a fost, a ceea ce fiecare a avut, atât cât a avut, poate să împiedice o deschiderea către un asemenea subiect pe care l-am abordat eu acum – echilibrul interior.

Cred că nici nu m-aș fi gândit să scriu despre toate acestea dacă ieri nu mi-ar fi spus cineva, destul de apropiat de altfel, că „Elena, jocurile la nivel elitist au fost făcute și ție îți arde să-mi spui să consum ulei de pește că asta m-ar echilibra? Când eu pierd tot ce am avut, tu îmi spui că eu consum prea multă carne și alcool și am un deficit de Omega-3 și un surplus de Omega-6?”. Nu-mi venea să cred ce nervos era și cum se răstea la mine de parcă eram… dușmanul omenirii. Da’ ce bine că vorbeam cu el la telefon. Cred că dacă eram lângă el mi-ar fi tras un șut în fund.

Doar pentru că îi cunosc afecțiunea fizică, am îndrăznit să-i sugerez cum că uleiul acesta EQ Pure Arctic Oil  https://eqology.com/ro/15419974/ ar putea fi un boost pentru el. Focusul pe cine și, mai ales, de ce a făcut acest joc al crizei așa-zise a virusului, îl împiedică să mai simtă nevoia propriului său corp. Se pare că, în urma sugestiei mele, s-a înfuriat chiar foarte tare pe mine. Așa cum este înfuriat pe Elita care a creat această criză. Și, bineînțeles, el nu are nici o contribuție la contextul pe care-l trăim toți.

Sunt conștientă că mulți care vor citi aceste rânduri vor spune, poate, la fel ca și el, sau vor crede că este doar o ipoteză. Pentru mine însă, și pentru noi – eu și Agnis și mulți dintre cei apropiați nouă în Călătoria Inimii -, este o certitudine.

Uleiul de calitate premium, EQ Pure Arctic Oil https://eqology.com/ro/15419974/ , acizii grași Omega-3, pe care-l consumăm zilnic, nu doar previne și tratează tulburările depresive ci ne oferă un mare și foarte bine venit boost, adică o susținere uriașă, în ceea ce privește și alte boli asociate cu dereglarea imunității. Și, din nou, contează foarte mult ce gândim. Ce gânduri alegem să hrănim în această perioadă poate fi chiar salvator.

Și închei aici această scurtă împărtășire, mulțumindu-i, în primul rând, celui care ieri m-a făcut să mă gândesc foarte serios dacă să scriu despre toate acestea, și invitându-te să conștientizezi că trăim un moment de mare shift. Fiecare, la nivel personal dar și toți, împreună, la nivel global. La nivelul umanității. Și că în aceste zile de sărbătoare, în loc să ne gândim la a mânca miel, poate că a venit momentul să reflectăm la ce și cum mâncăm. La fel cum este nu doar important ci chiar vital să ne dăm voie să conștientizăm că cu cât suntem mai închiși, mai înfricoșați, mai zgârciți, mai înțepeniți în frică și neîncredere, în planuri și strategii și soluții rapide, în teama că nu mai avem, că ce o să mă fac eu bietul de mine că mi se termină toate resursele, cu atât experimentăm o realitate mai mică, mai meschină, mai agresivă, mai săracă.

Cu cât uităm să ne ascultăm corpurile și să recunoaștem că avem acces la resurse nebănuite – dacă am îndrăzni să gândim și să acționăm altfel decât în vechile structuri și sisteme -, cu cât suntem mai în frică, cu atât realitatea este mai mică și mai îngustă. Este valabil pentru noi toți, nu doar pentru mine, acest adevăr pe care, sunt convinsă, mulți îl conștientizează în aceste zile la niveluri chiar nebănuite până acum.

Cu cât suntem mai mult înțepeniți în identitate și în frică și în nemulțumire și în neîncredere și în teama că nu mai avem, că nu mai este, cu atât mai mult ne dezechilibrăm și ne sărăcim sistemul imunitar iar realitatea pe care or experimentăm este mai închisă și mai săracă și mai restrictivă.

Cu cât suntem mai centrați, mai deschiși, mai echilibrați, din punct de vedere al gândirii, al emoțiilor, al sănătății, cu atât realitatea reflectă asta și începem să vedem și să simțim mai multă încredere și să primim, dinlăuntru, răspunsuri nebănuite de mintea logică și de rațiune.

Cam atât de la mine, astăzi, 10 aprilie – o lună de la ziua mea de naștere. O zi trăită la o intensitate inimaginabilă ce fără doar și poate, a depășit, încă din primele ore ale dimineții, toate cele 54 de nuvele din Voyage Extraordinaires. Eram convinși toți cei 14, ce formam acel grup, că însuși Jules Verne a complotat cu Spiritul Sfântului Francisc ca în câteva ore să fim de la Assisi direct la Trocadero, Paris. Și, jur că nu ne-am teleportat. Sau, oare, mă înșel?

Cu încredere că acest „lockdown”, această pauză, în care ne aflăm acum, ne obligă să reflectăm și mai mult și cu mai mare atenție la modul de viață pe care vrem să-l avem de acum înainte, la adevăratele valori pe care merită să ne focusăm, îți sunt la dispoziție dacă te interesează produsele EQology pe care noi le folosim și pentru care suntem foarte recunoscători. https://eqology.com/ro/15419974/

Am încredere, de asemenea, în puterea ta de a-ți crea un echilibru interior, folosindu-te de instrumentele pe care le ai la dispoziție chiar acum: sport, mișcare, meditație, ascultare atentă, Practica Prezenței, atenție la ce gândești și ce mănânci.

Încredere. Încredere. Încredere.

Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)

PS1. Pentru mai multe info despre produsele menționate mai sus, îmi poți scrie pe adresa: office@calatoriainimii.ro

PS2. Tendințele în ceea ce privește depresia majoră sunt comparabile cu cele observate în cazul bolilor de inimă. Iar foarte mulți din cei care au murit cu eticheta corona virus sufereau de boli de inimă. Am să abordez și acest subiect, într-o scriere viitoare.

Virusul. Lumea se schimbă Acum

Nu mai este nevoie să ne căutăm pe noi înșine. Suntem în direct, la televizor, pe toate canalele lumii. Încă și mai problematic, pe ecrane nu este ceea ce noi vrem să arătăm, ci lumea noastră interioară, alcătuită din gânduri, emoții și atitudini, sunt în direct dezbătute relațiile noastre cu noi înșine, cu ceilalți și cu existența. Virusul a făcut posibil acest lucru. Spectacolul lumii este oglindirea perfectă a ceea ce noi suntem în spațiul interior pe care-l credeam privat. Toată separarea, frica, compulsiunea, toate măștile noastre, toate atributele gândirii și atitudinilor noastre, toate mecanismele de comportament și reacție moștenite și șlefuite de noi sunt reflectate în criza generată de micul dar semnificativul virus încoronat.

Dar această situație paradoxală ne servește, pentru că putem în sfârșit vedea, fără să mai ignorăm, ceea ce avem de schimbat în noi înșine, pentru ca viețile noastre și lumea, să se schimbe. Procesul declanșat deja este ireversibil și de neoprit. Lumea așa cum o cunoaștem dispare pentru a face loc unei noi lumi. Umanitatea este fracturată în două. O parte care nu se poate schimba și care se scufundă odată cu lumea veche, și cealaltă, născută deja care creează o nouă realitate. … iar noi suntem în poziția de a alege, chiar acum. 

Lumea se schimbă în vreme ce citești aceste cuvinte

Stai acasă, întrebându-te ce se va întâmpla.

Citești știrile, te uiți le televizor și pe net și mintea nu poate încă să proceseze înțelesul întregii transformări pe cale de a se petrece. Virusul blochează relațiile dintre oameni, țări și continente, prăbușește bursele și economia, creează ruptură între aliați, reproșuri și vinovăție, pune sub semnul întrebării toate sistemele pe care umanitatea le-a creat, sociale, medicale, economice, militare, ecologice. Un virus mic, cu consecințe deja incalculabile.

Exercițiu de conștiență: tot ceea ce vezi la televizor este despre tine însuți. Este o reprezentare la nivel colectiv al lumii tale interioare și a tuturor celorlalți. Este rezultanta impecabilă a ceea ce suntem noi toți în adâncul nostru, cu adevărat.

Separarea dintre oameni și țări pe care o vedem la televizor este expresia colectivă a separării noastre de ceilalți, de viață, de pământ și de cer, iar criza sistemelor lumii este reflexia falimentului modului nostru de a fi în adâncurile ființei.

Am clădit o lume pe măsura gândurilor, emoțiilor, atitudinilor  și relațiilor dintre noi.

Această criză este desăvârșirea construcției noastre de realitate și este … un DAR.

Pentru că putem privi lumea noastră interioară la televizor. Nu mai este nevoie să ne căutăm pe noi înșine. Suntem în direct, la televizor! Acești oameni cu măștile acoperindu-și gura și nasul, cu mănuși de cauciuc, înfricoșați, luptându-se pentru hârtia igienică din supermaketuri, suntem noi înșine. Frica lor este frica noastră. Și văzând-o la televizor o putem recunoaște și o putem schimba.

Toată lumea știe că lumea exterioară este o proiecție colectivă a lumii personale, interioare. Dar puțini au schimbat ceva în lumea lor interioară iar acum, la televizor, putem vedea oglindirea colectivă a propriei noastre absențe și a neputinței de a administra felul în care ne privim, pe noi înșine și lumea. Nu ne-am aplecat asupra lumii interioare cu destulă atenție și sinceritate, și nu am schimbat mare lucru în felul nostru de a gândi, în emoțiile și atitudinile noastre, iar ecranul deformat al lumii reflectă acest lucru. Asta vedem la televizor.

Și este o veste bună, pentru că acum a venit momentul să schimbăm ceva.

Orice criză este un moment de transformare și o oportunitate de a nu mai repeta lucruri din trecut. Este felul nostru, al umanilor, de a avansa. Creăm crize pentru a putea face salturi. Și aceasta nu este o criză obișnuită. Cele obișnuite erau în derulare deja, pe multe niveluri. Ca și în cazul unei ființe personale, ființa colectivă a umanității ajunge în punctul critic în care separarea profundă față de pământ și de cer, proprie structurii egotice, ajunge să afecteze corpul fizic. Acesta este semnalul că nu mai putem întârzia nici o secundă.

Până acum nu am avut timp. Am fost ocupați, mereu în exterior, mereu în a face, mereu în alergare. Dar acum noi înșine ne-am dat o pauză. O putem folosi pentru a privi în interior, la adevărata cauză a evenimentelor exterioare și putem schimba ceea ce știm bine că trebuie schimbat. Doar asta va pune punct crizei personale și colective care a atins acum un punct culminant, pentru că toate crizele umanității sunt crize de transformare și își au sursa în conștiința noastră.

Toate instrumentele de care avem nevoie sunt aici, operaționale de foarte mult timp. În ultimă instanță este despre a putea alege ceea ce gândim și despre a schimba atitudinile noastre față de noi înșine și de realitate. Adevăratul virus este mental și este separarea noastră de ceilalți și de realitate. Este virusul închiderii, al proiecției responsabilității în exterior, este mentalitatea de victimă a realității care se naște din separare și sentimentul neputinței și însingurării.

Lucrăm cu toate acestea de mii și mii de ani. Tehnologia interioară de lucru cu Atenția, Respirația Conștientă și Atitudinea este aici de foarte mult timp și sunt mii de oameni care reușesc deja să rămână în ochiul de pace și claritate din mijlocul taifunului rotitor al realității. A venit timpul și pentru tine să lucrezi cu tine însuți. Nu mai poți amâna nici un moment.

Două umanități coexistă deja simultan.

Una care dispare, precum au dispărut dinozaurii, nu pentru că i-a vânat cineva, ci pentru că pur și simplu nu au putut merge cu marile fluvii ale existenței, ca rasă. Aparțineau altor timpuri. În același fel, o parte din umanitate dispare din neputința de a schimba. Și în același timp, noua umanitate s-a născut deja și evoluează foarte repede spre o stare conștiință nouă și mai rafinată, care nu mai este întemeiată în separare și închidere, ci într-o dimensiune colectivă.

Toate structurile acestei lumi sunt pe cale de a se schimba, tot ceea ce am construit din vechea noastră psihologie se topește. Asta trăim acum. Nu este un sfârșit, ci o transformare.

Te invit să participi la această transformare. Nu te mai poți preface că totul este în regulă, că nu depinde de tine, că nu poți face nimic. Această transformare a lumii este una de conștiință, în care fiecare ființă personală transformă propria sa lume interioară și face loc unei noi creații.

Scriu aceste cuvinte cu sentimentul că fac parte dintre dinozaurii acestei planete. Sunt aici și acum, pentru că am putut cumva să depășesc mereu frica de necunoscut și să transform mereu identitatea pe care mi-am asumat-o. Am învățat, în timpuri liniare foarte îndelungate, să mânuiesc această tehnologie interioară a transformării, care se referă la ființa noastră profundă, umană și divină simultan. Iar acum este un moment precum cele pe care le cunosc foarte bine, prin care umanitatea a mai trecut de multe ori, momente-pivot, turnante enorme, momente după care lumea se schimbă complet. Acesta este unul dintre ele.

Te invit să privești înăuntru, să înveți, dacă ai nevoie, cum să procedezi pentru a transforma gândirea, emoțiile, atitudinile și relațiile tale, și astfel să poți crea o nouă realitate personală și colectivă. Te invit să te alături celor asemenea ție, care simt importanța și profunzimea acestui moment. Virusul este doar un pretext, un vector prin care existența oglindește în realități colective ceea ce suntem noi toți și ne indică drumul.

Noi nu suntem victime ale realității, ci creatorii ei direcți. Iar acum este momentul pentru a trăi pe măsura acestui adevăr.

Am turnat această tehnologie interioară a Prezenței în cărți și în mii de articole pe care le găsești pe site, în programe online în care poți să înveți despre cum să lucrezi cu tine însuți, am creat spații de practică necontenită și de a fi împreună pentru a ne sprijini unii pe ceilalți în aceste timpuri de o uriașă importanță pentru noi toți și pentru umanitate.

Rămâne doar să faci această alegere, de a face parte din această nouă umanitate pe cale de a se naște, dacă simți că aceasta este calea ta.

Subsemnații

Horia & Elena Francisc Țurcanu

suntem aici, așa cum am fost întotdeauna, și vom fi mereu.

Cum să rămâi sănătos într-o lume în care boala a devenit industrie

“Am avut cancer. Mi s-a dat diagnosticul acesta pentru prima dată acum 15 ani. Mi s-a aplicat tratamentul obişnuit şi am făcut cancerul să dea înapoi, însă doar pentru a recidiva apoi, mai târziu. Am decis să aflu tot ce îmi stătea în putinţă, pentru a-mi ajuta corpul să se apere împotriva bolii prin mijloacele sale proprii. Se împlinesc deja şapte ani de când trăiesc, după ce am învins boala. În această carte, aş dori să vă relatez povestea – ştiinţifică şi personală – ce stă la baza învăţăturilor pe care le-am dobândit.”

Acestea sunt cuvintele lui David Servan Schreiber neurolog și psihiatru, doctor în medicină si profesor la ultra-conservatoarea Universitate a Centrului Medical Pittsburg, unde a fondat Centrul de Medicină Integrativă. Acest centru folosește mijloace revoluționare în medicină, care apreciază ființa omenească ca pe un întreg minte/corp și folosește concepte holistice în vindecare.

Perspective revoluționare ale unor personalități din lumea medicală și culturală asupra cancerului

David Servan Schreiber a fost o personalitate a vieții științifice americane, studiile sale în domeniul neurologiei si cancerului fiind considerate revoluționare. Este autorul mai multor cărți care au înregistrat un uriaș succes, datorită abordărilor neconvenționale si practice aplicabile de către oricine. Două dintre cărțile lui au întors pe dos lumea medicală. Prima dintre ele este Vindecă.

Furtuna stârnită în lumea medicală de cartea „Vindeca”

Această carte a stârnit mânia unei lumi medicale aflate la edecul marilor producători de medicamente, ale căror interese planetare au fost tulburate. David Servan-Schreiber, neurolog, psihiatru clinician, psihoterapeut specializat în psihologie științifică, cu un curaj nebun și o deschidere neașteptată, îndrăznește să pună la îndoială abordările convenționale în aceste domenii și, pornind de la fapte și cazuri, să demonstreze că vindecarea nu numai că este posibilă fără medicamente și psihanaliză, dar că este mai probabilă.

Această carte a avut un succes mondial de la bun început, un succes pe măsura iritării cu care a fost întâmpinată în cercurile medicinei oficiale. Ea pune la îndemâna oricui un set de informații, metode și abordări simple, care au legătură mai degrabă cu medicina neconvențională și spirituală, pentru a regăsi echilibrul. Deși scrisă de un medic de înaltă specializare, este o carte care ia puterea din mâna doctorilor și o pune în mâna pacienților care au suficientă încredere în ei înșiși pentru a-și schimba viața.

„Anticancer” – soluții care zguduie lumea medicinei

A doua carte revoluționară a lui David Servan Schreiber este Anticancer. El însuși îmbolnăvindu-se de cancer, cercetările sale poartă în ele sinceritatea și disperarea celui care caută să-și salveze viața. După ani de studii, având la dispoziție mijloacele unui profesor-celebritate la una din cele mai celebre școli de medicină din America, Șchreiber vine din nou cu soluții și concluzii care zguduie lumea medicinei oficiale occidentale. Gândirea, emoțiile noastre, atitudinile, alimentația, mediul felul în care ne raportăm la realitate influențează profund starea de sănătate. El dă un set de soluții și abordări pe care oricine le poate aplica în viața sa, pentru a rămâne sănătos. Aceste soluții sunt în contradicție cu abordările medicinei comerciale care trasează un drum cu un singur sens.

Cancerul poate fi învins

Concluzia sa: cancerul nu este de neînvins, iar mijloacele de luptă împotriva acestuia stau la îndemâna tuturor. El descrie aceste mijloace în cartea sa care este un bestseller mondial, Anticancer.

Grație și Forță, una dintre cele mai tulburătoare cărți

O altă mare personalitate planetară care vine cu concluzii neconformiste asupra cancerului este Ken Wilber. Este considerat cel mai important filosof al culturii din secolul XX. Este american și sistemul său filosofic și mistic a generat structuri extraordinare în științe, sociologie, medicină, politică, finanțe. Dar, înainte de a deveni un guru al secolului XX, Ken Wilber a trecut printr-o dramă extraordinară. Iubirea vieții sale, soția sa, s-a îmbolnăvit de cancer, iar el a mers cu ea până la capăt.

Așa s-a născut Grație și Forță. Este una dintre cele mai tulburătoare cărți pe care le veți citi vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viața și moartea, lumina și întunericul, binele și răul, o poveste care trece dincolo de dualitate, acolo unde nu mai există înțelesuri pentru că ele sunt cuprinse în singurul lucru care există, Întregul. Este o carte despre descoperirea că iubirea între doi oameni este aceeași iubire care a creat Universul, că nu există nici o deosebire esențială între lacrimile suferinței și cele ale bucuriei, pentru că suferința și bucuria sunt împletite în spirala ascensională ce conduce spre Iubire.

Ken Wilber a devenit după această experiență unul dintre cei mai faimoși filosofi mistici și teoreticieni ai conștiinței din timpurile noastre. Întreaga opera ulterioară a lui Ken Wilber este un răspuns la întrebările născute din această zguduitoare experiență umană, și aveau să schimbe lumea.

În esență, concluziile sale asupra cancerului depășesc cu mult paradigma oficială a medicinei comerciale și conduc către ideea fundamentală că ființa umană este cu mult mai mult decât am fost învățați să credem că suntem. Grație și Forță rămâne una dintre cele mai tulburătoare cărți pe acest subiect care au fost scrise vreodată.

Ne confruntăm de multe ori în viețile noastre cu boala, iar forța de atracție a medicinei comerciale este uriașă, căci s-a transformat într-o industrie care trăiește din boală. Dar aceste perspective, care vin din partea unor oameni de excepție, pot aduce aerul proaspăt și soluțiile de care avem nevoie. Ele nu sunt întotdeauna acolo unde crede toată lumea că sunt.

AmmaRa

Viața ca inițiere. O abordare pragmatică a crizelor din viețile noastre

Crizele din viețile noastre sunt momente fundamentale de transformare. Ne pun față în față cu alegerile noastre mai vechi, cu moduri de gândire, emoție, atitudine și relaționare. Ele ajung la rezoluție și ne conduc către alegeri noi. Primejdie și oportunitate. Primejdia este de a rămâne în modelele vechi de experiență. În acest caz, criza se adâncește și cuprinde tot mai multe dimensiuni ale vieții. Oportunitatea constă în a percepe faptul că noi înșine suntem aceia care au creat cândva contextul și de a schimba, acum, perspectivele și poziționările vechi. Singurul lucru care ne împiedică este frica. Când durerea devine mai mare decât frica, atunci schimbăm. Aceasta este dimensiunea transcendentă a vieții, este Inițiere. Tehnologia interioară a transformării, pas cu pas.

Templele vechi și noi ale Inițierii

În vremuri străvechi, Inițierile constau în încercări menite să ne pună față în față cu lumea noastră interioară, cu propriile limitări, prejudecăți, frici și demoni. Discipolul era pus în situații dificile, ce scoteau la suprafață din apele adânci ale inconștientului, cele mai vechi și profunde identificări, cele mai puternice condiționări. Față în față cu frica, trebuia să aleagă și aceasta făcea parte din inițiere. La capătul diferitelor probe se petrecea o renaștere. Cel care ieșea din parcursul inițiatic nu mai exista. Devenea altcineva.

În vremurile noastre, Templul este propriul nostru corp și propria noastră viață, cu situațiile ei. Crizele din viețile noastre joacă același rol de Inițiere ca și probele pe care trebuia să le treacă discipolul. La fel ca și atunci, situațiile de criză sunt încercări care ne pun față în față cu propriile noastre limitări, frici, prejudecăți și sisteme de referință vechi. Suntem puși în situații dificile în care trebuie să alegem într-un fel nou. Numai că este mai greu, căci situațiile nu sunt create de un maestru al unei școli, ci de către noi înșine. Ele sunt rezultatul alegerilor noastre, pe orice nivel, din trecut. Noi înșine le-am creat, în mod inconștient. Ele persistă până când alegem în mod diferit decât în trecut.

Ba mai mult decât atât, tind să se generalizeze în toate dimensiunile vieții dacă nu schimbăm. La început tensiunea se manifestă în moduri de gândire compulsive, în furtuni emoționale, în sentimentul neputinței, al înghețării și rigidității, dar în cele din urmă coboară în corpul fizic și afectează starea de sănătate. Se manifestă în relația de cuplu, relațiile cu ceilalți oameni, cu job-ul, cu banii, cu întreaga realitate. Toate sunt forme ale crizei. Și toate sunt inițieri, probe care ne pun față în față cu ceea ce am creat noi înșine și ne obligă să schimbăm. 

Viața este un templu al Conștiinței care ne obligă să transcendem identificările vechi, rolurile vechi ce devin prea strâmte. Ne confruntăm cu consecințele propriilor noastre alegeri și descoperim prin intermediul lor ceva despre noi înșine. Este un proces transcendent în care ne depășim limitele, ne extindem în profunzime și anvergură pentru a ne apropia tot mai mult de esența noastră.

Situațiile de ACUM sunt expresia gândirii, emoțiilor, atitudinilor noastre din trecut 

Un timp foarte îndelungat am încercat să schimbăm situațiile dificile din viețile noastre prin luptă, prin intervenție în exterior. Ne-am luptat cu realitatea. Am încercat să schimbăm oamenii din viețile noastre, contextele, diferitele configurații de realitate care nu ne conveneau. Au fost vremurile în care nici nu bănuiam că noi înșine suntem creatorii acestora, și nici că realitatea este o oglindă a propriei lumi interioare. A schimba oamenii și situațiile prin luptă nu a mers prea bine, și nu va merge niciodată. Este alergare după vânt.

Între ceea ce numim ”eu” și ”lumea exterioară” există o ruptură care ne împiedică să vedem că fiecare gând, emoție, atitudine și gest al nostru se transformă în context al vieții noastre. Precum copiii, credem că lumea există pur și simplu, creată de ceva sau cineva, ca o mașinărie imensă care funcționează independent de noi. Dar pe măsură ce creștem și ne maturizăm în interiorul nostru, ajungem să observăm conexiunea profundă între lumea noastră interioară și fenomenele din exterior. Încetul cu încetul descoperim că gândirea, emoțiile și atitudinile noastre, care toate se manifestă în relație cu tot ceea ce există, determină experiența vieții. Începem să devenim conștienți.

În acest stadiu de evoluție lăuntrică, descoperim că Viața este o Inițiere sacră, un proces al Conștiinței care devine materie și gest și situație, prin noi înșine.

Momentul acum și întregul context al vieții noastre, ca și toate situațiile provocatoare, sunt rezultatul gândirii, atitudinilor, identificărilor noastre din trecut. Pentru a schimba contextul este nevoie să schimbăm noi înșine ceea ce credeam că suntem. Crizele sunt întotdeauna confruntări între noi cei care am fost și noi cei care devenim. Dificultatea lor constă în identificarea noastră cu trecutul, pe care îl considerăm ”eu”, în conflict cu clipa prezentă și curgerea vieții. Durerea se naște din perspectiva noastră structurată asupra existenței față în față cu natura în eternă schimbare a vieții și a conștiinței.

Crizele sunt momente în care, pentru a schimba o situație care ne provoacă durere, trebuie să schimbăm felul în care gândim, relaționăm, atitudinile noastre, felul de a fi care credeam că ne reprezintă și că este… ”eu”. În acest sens, orice criză este o inițiere și expresia unui proces transcendent.

Cum privim o criză? Radiografia spațiului interior

Modul vechi de a privi crizele, cel imatur, este separarea, respingerea, proiectarea cauzelor acesteia în exterior. Nu am ce să fac, alții sunt de vină, ghinion, așa e viața, aștept să treacă. Crizele nu trec singure. În cel mai bun caz se diluează pentru a reveni apoi cu o forță sporită. Nu dispar în neant pentru că noi suntem sursa lor, și noi suntem aceia care trebuie să schimbe ceva.

Și atunci cum putem privi o criză astfel încât să știm ceea ce putem schimba?

Primul pas este a ne pune întrebarea simplă

Ce mă doare?

Pare evident, dar am constatat într-un îndelungat lucru cu oamenii din Școala Maestrului Interior, cât de dificilă este această clarificare. Avem cu toții un talent extraordinar de a disimula, de a ne ascunde durerea, de a găsi explicații, de a învălui durerea în nori de fum, ca și cum asta ne-ar putea proteja.

Răspunsul are nevoie de simplitate, claritate, concizie. Trebuie formulat la modul extrem de condensat.

Un exemplu sugestiv. Am lucrat într-o sesiune ARC (Arta Respirației Conștiente)  – care este un curs avansat al Școlii – cu o femeie care în prima fază a localizat durerea în relația sa cu sine. Se critica pentru că nu poate să accepte unele lucruri în relația de cuplu, că nu este suficient de detașată. În cele din urmă a reieșit faptul că se află într-o relație în care a intrat cândva dintr-o frică – aceea de a nu se putea descurca singură financiar. Au trecut anii, copii, viață, iar relația eșuează nu doar în platitudine, ci într-un trai împreună dar în care nu mai este nici un fel de relație între parteneri. Criză. În spatele criticii de sine, durerea consta de fapt într-un conflict interior. Pe de-o parte ar fi vrut să iasă din această relație, pe de-altă parte era prezentă frica de a ieși. Plus sentimentul cercului vicios, al labirintului care nu pare să aibă ieșire. Falsa problemă a relației cu sine nu era decât un văl care ascundea adevărata durere și obiectul real al crizei. Formularea scurtă în acest caz a fost, cu simplitate: sunt nefericită în relația de cuplu.

În același fel, printr-o mică investigație interioară pot fi formulate în propoziții simple esențele diferitelor situații de criză indiferent dacă este vorba despre relații, bani, job, stări de sănătate etc. De multe ori, crizele se manifestă în mai multe dimensiuni ale vieții care sunt legate între ele printr-un mod de gândire, de reacție, de poziționare față de situații. Ele sunt expresii ale unei singure crize.

Privește deci situația și determină cu precizie ce anume te doare. Formulează în cei mai simpli termeni posibil. Ideal – într-o singură propoziție.

Al doilea pas, după identificarea durerii, este răspunsul la întrebarea

Cum mă simt? Care sunt gândurile, emoțiile, atitudinile care sunt asociate cu această durere?

În cazul femeii despre care am pomenit mai sus, ca exemplu, această radiografie arăta cam așa: simt neputință, lipsa oricărei ieșiri, sentimentul că sunt condamnată fără scăpare la această situație. Gândirea asociată: nu am încotro, pentru că dacă aș ieși din relație, atunci nu aș mai avea bani suficienți pentru mine și copiii mei. Judecată de sine pentru neputință și slăbiciune.  Emoțiile: frică de viitor, rușine, vinovăție. Atitudine: închidere față de celălalt, de viață, față de orice posibilitate. Aspră cu sine. Fizic, tendința de a mânca prea mult, de a nu se mișca, luare în greutate, neglijare și minimalizare de sine.

Organizează răspunsul pe categorii: gândire, emoție, atitudine, corp.

Un exemplu. Să spunem că situația dificilă este rezumată în modul

Nu am destui bani.

Răspunsurile la întrebarea cum mă simt, gânduri, emoții, atitudini asociate:

Mă simt limitat, legat, neputincios.

Gânduri care se nasc în raport cu situația: nu pot să fac nimic, nu găsesc soluții, nu reușesc.

Emoții în raport cu situația: mi-e frică să plec, mi-e frică să încep ceva nou, simt furie în fața blocajului, frustrare, rușine și vinovăție că nu reușesc să rezolv.

Atitudini: mă închid, mă izolez, prefer să nu vorbesc despre asta, îmi vine să fug undeva dar nu am unde, mă înfurii, apoi mă apucă depresia.

Corp fizic: inerție, nu am chef de nimic, înțepenire, rigiditate

Al treilea pas:

Inversarea. ”Consecințele” crizei sunt de fapt cauzele lăuntrice ale acesteia

Aici e partea cea mai tulburătoare și uneori greu de acceptat. Dar aici este transformarea pe care o aduce criza și dimensiunea ei inițiatică. Aici momentul poate deveni inițiere.

Pare că toate simptomele enumerate mai sus în termeni de gândire, emoție, atitudine, relaționare sunt urmarea situației dureroase. Iar cauza situației este plasată în exterior: celălalt este vinovat, viața, lumea, contextul, ghinionul, sistemul. Durerea ce derivă din situație este a unei victime care nu poate face nimic.

Și totuși, privind atent descoperim că toate aceste nuanțe care se referă la lumea interioară sunt tocmai acelea care au născut situația de criză. În cazul pe care l-am folosit ca exemplu, femeia a descoperit în această investigație lăuntrică faptul că în  vremurile în care ea a ales să intre în relație, a fost mânată tocmai de sentimentul neputinței, că nu poate face altfel, că nu s-ar putea descurca singură și că cea mai potrivită soluție este tocmai intrarea în relație. Pentru a avea bani suficienți. Aceeași frică de viitor, neîncredere în sine, vinovăție, aceeași judecată de sine și tendință de a compensa disconfortul interior prin mâncare. Cu alte cuvinte, criza din relație scoate la suprafață exact poziționările, gândirea, emoțiile și atitudinea din care s-a născut relația. Este ceea ce are nevoie de schimbare.

La fel, în exemplul nu am destui bani. Dacă vrem să vedem ceea ce avem de schimbat, privim către gândurile, emoțiile, atitudinile care par să derive din situație. Vom descoperi negreșit că acestea sunt de fapt sursa ei. Nu mă simt limitat, neputincios, legat pentru că nu am bani. Este invers. Faptul că nu am bani este urmarea tendinței mele de a mă simți limitat, neputincios și legat. Gândirea de tipul nu pot să fac nimic, nu găsesc soluții, nu reușesc este cauza lipsei de bani, nu efectul.

Primejdia și oportunitatea

Orice criză este o răscruce, un punct în care putem schimba ceva fundamental și învăța ceva despre noi înșine. Este un pas uriaș înainte, dacă alegem acest lucru. Dar pentru a face alegeri este nevoie să fim conștienți de faptul că situația în care suntem are o singură sursă: propriile noastre alegeri vechi, modurile noastre de a gândi despre noi înșine, oameni sau situații, emoțiile asociate și atitudinile care credem că ne reprezintă. Situația de criză s-a născut din acestea. Este manifestarea lor directă. Pentru a o schimba este nevoie să schimbăm sursa acestei realități.

A rămâne în vechea poziționare nu face altceva decât să adâncească criza. Aceasta este aspectul de primejdie al crizei.

A schimba este oportunitatea și șansa care privesc nu numai rezolvarea situației, ci transformarea noastră interioară. Acesta este darul cel mai mare pe care ni-l aduc situațiile de criză.

Poate vă întrebați de ce este nevoie de durere pentru a schimba. De ce este nevoie de încleștare pentru a depăși modele de gândire, frică și închidere.

Ei bine, nu este, sau mai bine zis, nu mai este nevoie de durere, în măsura în care devenim conștienți. Încetul cu încetul, prin experiența vieții, înțelegem felul în care am făcut din gândire, emoție și atitudine veche, care de cele mai multe ori nici nu sunt ale noastre, o identitate. Adică am devenit una cu ele. Am crezut că eu sunt această gândire, această emoție, această atitudine. Am devenit felul în care gândesc și astfel am ajuns să trăiesc mereu aceleași emoții și să privesc realitatea vieții în același fel. Aceasta este o restrângere a marii anverguri naturale a ființei, și de-aici se naște durerea.

Realitatea ne servește.

Crizele sunt momente în care realitatea ne trage de mânecă: hey, ai uitat ce ești, cine ești cu adevărat, ai uitat că poți alege, că tu ești creatorul gândurilor tale, nu sclavul lor. Ai uitat că tu ești cel care creează emoția și măsura în care ești închis sau deschis în fața vieții. În zadar ne supărăm pe celălalt, pe viață, pe ghinion sau pe dumnezeu, în vreme ce noi suntem de fapt creatorii experienței. Situațiile vor continua până când, mai devreme sau mai târziu, vom redescoperi acest adevăr fundamental despre noi înșine. De fapt, aceasta este miza experienței umane încarnate. Devenim trup și uităm ce suntem, pentru a redescoperi acest lucru prin experiență directă a creației. Prin viață.

Privită din această perspectivă, viața și realitatea ne servește drept oglindă perfectă a spațiului nostru lăuntric. Nu avem unde să fugim de noi înșine, pentru că întreaga realitate este o oglindire, oriunde am fi. Recreăm lumea noastră interioară, oriunde am pleca, ca și context al vieții noastre.

Ceea ce ne rămâne de făcut este un singur lucru: cu recunoștință pentru ceea ce suntem, să recunoaștem măreția și frumusețea ființei și să schimbăm ceea ce vrem să schimbăm. A privi experiența vieții ca pe o Inițiere sacră nu este o metaforă sau o filosofie, ci un act de conștiență, până la urmă inevitabil, căci aceasta este natura profundă a ființei noastre și a întregii existențe. Pur și simplu, suntem Conștiință în expresia ei umană, suntem totul, dar credem că suntem nimic. Viața este desfășurarea acestei aventuri a Întregului care devine nimic, și a drumului său de întoarcere către Întreg.

Spiritualitatea de fiecare zi

Umanitatea a căutat adevărul în cer și în pământ, în locurile cele mai ascunse, ca și cum dumnezeu ar fi un copil jucăuș, pus pe șotii, care joacă un joc de-a ascunselea. De fapt, copilul este chiar umanitatea. Nu se poate percepe pe sine ca universală și divină, și nici ca pe o expresie perfectă a Întregului, și atunci caută pretutindeni această divinitate universală, dar nu în interior. Pe sine se exclude ca loc în care ar putea exista perfecțiunea.

Întregul parcurs Școala Maestrului Interior este întemeiat pe redescoperirea adevărului despre noi înșine prin experiență directă, prin lucru cu expansiunea conștienței, și pe integrarea acestui adevăr în viața de fiecare zi. Spiritualitatea nu este pentru a fi trăită în peșteri, ci în lume, în relații, în ceea ce facem, în ceea ce gândim, simțim, înfăptuim. Spiritualitatea este a fi conștient de adevărata natură a propriei ființe și a existenței. Este a ne reaminti ce suntem și cum să creăm realitățile pe care le dorim în viețile noastre.

Oamenii se întreabă de ce își doresc una, iar viața le oferă alta. Exclud această nuanță numită Conștiență, care are de-a face cu profunzimea percepției mai mult decât cu dimensiunea mentală. Credem că suntem gândirea noastră, dar suntem cu mult mai mult. Gândirea liniară este doar o linie în marea sferă a Existenței. Creăm realitatea mai degrabă din spațiile inconștiente ale propriei noastre ființe.

Pentru a putea schimba contextul vieții noastre este nevoie să privim în interiorul nostru, în spațiile adânci ale ființei, să conștientizăm modurile vechi de a funcționa – straturi de identitate, și să alegem într-un mod diferit. Schimbând lumea interioară, contextul se schimbă.

Legea Atracției reloaded

Sigur, toată lumea a auzit de Legea Atracției, care spune că atragem în viața noastră ceea ce suntem în interiorul nostru. E perfect valabil. Puțini reușesc să facă însă magia. Pare că realitatea exterioară nu ascultă. Nu este suficient să declarăm la nivel mental schimbarea, pentru că lumea noastră lăuntrică este cu mult mai profundă decât doar nivelul gândirii liniare. Iar realitatea cea mare dimprejurul nostru oglindește toate aceste straturi. Iar majoritatea lor sunt inconștiente.

La asta folosește în principiu acest parcurs Școala Maestrului Interior: la a aduce în conștiență, adică în percepție, straturile profunde ale propriei ființe, a descoperi prin experiență proprie felul în care am creat această realitate și a putea opera schimbări. A alege din nou. Ce? De pildă atitudini vechi față de noi înșine, de ceilalți, de realitate, structurate în mecanisme de gândire, comportament, poziționare și relaționare. Abia acest proces profund de transformare a lumii interioare conduce la schimbarea contextului și la atragerea în viețile noastre a unei noi realități.

Conștiența, capacitatea de a percepe tot mai adânc și mai vast, tot mai rafinat realitatea interioară și exterioară deopotrivă, ne permite să dăm noi răspunsuri existenței, tot mai adecvate. Procesul nu se termină niciodată, căci Viața este infinită, și ne provoacă să rămânem mereu în flux, în curgere. Transformarea interioară conduce întotdeauna la schimbarea vieții, a relațiilor, a gândirii, emoțiilor și exprimărilor, dar nu există un prag dincolo de care să putem spune gata… m-am iluminat, acum nu mai există nici o provocare.

Dimensiunea spirituală a acestui proces este în oglindă necontenită cu profunzimea umanității noastre. Ele sunt aspecte ale unei singure realități, ale unei singure experiențe, în care divinul și umanul se întrepătrund și se creează unul pe celălalt.

Pentru mulți, spiritualitatea este o fugă din fața propriei umanități, încercarea de a scăpa de compulsiile gândirii și emoției, o fugă din fața celorlalți și a dimensiunii liniare. Aceasta nu este adevărata spiritualitate, căci exclude dimensiunea umană. În realitatea cea mare, ele coexistă. Nu ne putem deschide față de propria noastră divinitate, fără ca înainte să ne fi deschis în fața propriei profunzimi.

Crizele și Maestrul Interior

Nu putem transforma decât dimensiuni de care suntem conștienți, pe care le percepem. Și nu le putem percepe dacă le ignorăm sau le respingem. Corpul, energia vitală, emoția și gândirea sunt spații de o extraordinară profunzime. Negarea sau ignorarea oricăreia dintre aceste dimensiuni anulează orice încercare de a schimba lumea interioară din care se naște contextul vieții.

Și orice criză își are originile în acest univers interior.

Cu alte cuvinte, dacă nu ne asumăm responsabilitatea realității pe care o trăim, nu o putem schimba. De asemeni, dacă nu avem curajul de a plonja în conținuturile propriului nostru psihism, dacă nu avem curajul de a deschide sertarele în care am ferecat în trecut tot felul de lucruri, acestea ne vor controla viața, ne vor influența alegerile și vor crea contextul.

În acest sens, o criză nu este o nenorocire, ci o oportunitate de a ne vindeca spațiul lăuntric și de a ne elibera de frică. Dacă nu o facem, conținutul sertarelor va continua să decidă în locul nostru ce fel de realitate trăim.

Maestrul Interior este o stare a conștiinței în care percepem direct faptul că noi înșine creăm, în fiecare clipă, cu fiecare alegere pe care o facem, jocul propriei noastre vieți. Maestrul nu este scutit de provocări. Dimpotrivă. Dar alegerile sale sunt mai rapide și mai clare. Se nasc dintr-o claritate interioară a straturilor vieții, din Atenția centrată și pulsatorie care îi permite să danseze odată cu viața. Maestrul nu fuge din calea vieții, dimpotrivă, se află mereu în centrul ei.

Cu cât această stare de conștiință este mai stabilă, cu atât alegerile sale sunt mai rapide și mai clare. Maestrul folosește orice situație a vieții ca pe un punct în care evaluează din nou răspunsul la întrebarea cine aleg să fiu eu acum? Iar implicațiile acestei capacități de a alege au o uriașă importanță în calitatea experienței sale de viață. A putea alege este, cu adevărat, atributul măiestriei interioare.

Calea Conștienței

Mulți oameni vin să lucreze cu noi în workshop-urile care au ca bază starea de Prezență, atunci când dificultățile se acumulează în viețile lor. Adică… crizele relaționale, de situație, financiare, emoționale sau mentale. Ei speră să scape din menghina situațiilor printr-o magie. Să o uite, să o ignore. Dar adevăratul lucru interior nu face altceva decât să sape și mai adânc în profunzime și să descopere rădăcinile interioare ale crizei. Ba de multe ori, o amplifică și pe alte niveluri, înainte de posibilitatea de a alege diferit.

Această posibilitate se naște numai odată cu creșterea gradului de conștiență.

Suntem toți pe această cale sacră a Conștienței, în diferite puncte, spații și niveluri. Nu e important. Conștiința curge prin noi Viața însăși. Suntem conștienți de acest lucru în grade diferite, dar ceea ce contează este inevitabilitatea procesului. Oriunde am fi, viața curge spre Conștiență. Transcendem diferite identități și dobândim prin experiența vieții, mereu și mereu, un nou grad de conștiență. Oricât de mult ne-am agăța de un mod de a fi, de o identitate, de un mod de a gândi sau relaționa, oricât am încerca să ne opunem vieții, într-o bună zi o vom face. Nu contează când. Acum sau peste o sută de vieți.

Dar tot răstimpul în care ne opunem vieții este durere.

Calea Conștienței este eternă precum viața, se manifestă pretutindeni, în toate timpurile și spațiile umanității universale. Dar și în viața ta. Poți alege această cale acum, sau mai târziu. Nu contează decât pentru tine. A deveni mai conștient este a putea alege, este despre mai multă bucurie, despre mai multă creație conștientă în viața ta, despre relații mai deschise și mai armonice, despre mai multă abundență, adevăr și frumusețe.

Experiența de a fi oameni în carne și oase este un privilegiu. A trăi Conștiența aici, acum, în această lume și această viață, a crea ceea ce dorim în viețile noastre a simți totul, a putea alege totul, a avea curajul de a ne deschide, de a merge dincolo de ceea ce am crezut că suntem – aceasta e calea regală a Conștienței.

Ea începe cu Practica Prezenței și are vârful în trăirea Maestrului Interior. Este destinația mea, a ta și a umanității. Crizele sunt doar jaloane ale transformării. Ne spun pe unde să o luăm și ce avem nevoie să transformăm. Poți să mai amâni, sau poți să faci primul pas pe Cale, acum, dacă rezonezi cu ceva din toate acestea.

Ia-ți Cartea Maestrului Interior, fă Inițiere în Practica Prezenței, ascultă o meditație on-line. O călătorie uriașă începe cu acest prim pas. 

Take a look: www.maestrulinterior.ro

Agnis

PS. Aceasta este o pictură a prietenului nostru, marele pictor italian Gianfranco Cadarelli. Se numește Sintesi și exprimă impecabil dimensiunea inițiatică a Vieții și crizelor prin care trecem pentru a descoperi dimensiuni noi ale propriei noastre ființe. Aruncă un ochi pe siteul acestui pictor extraordinar: www.gianfrancocaldarelli.eu

Trăiește cum vrei! Dar… cum vrei?

Trăiește cum vrei! Dar… cum vrei?

Un timp liniar foarte îndelungat, umanitatea a trăit într-un sertar. Doar sacerdoții acestei lumi asigurau conexiunea umanității cu dimensiunile vaste ale existenței, în marile ceremonii sacre ce se desfășurau în momente cosmice. În astfel de momente, mulțimile trăiau sentimentul copleșitor al Adevărului, se simțeau parte din Frumusețea, Măreția și Armonia universală, experiența vieții căpăta nu numai sens, ci semnificație, splendoarea se dezvăluia magic și lacrimile recunoașterii curgeau pe obraz.

Apoi însă, ea se întorcea pe coridoarele înguste ale labirintului său mental, reintra în mecanica strâmtă a experienței de a fi doar un om, divinitatea părea să se retragă înapoi în cerurile sale, mâinile oamenilor apucau din nou sabia, scutul sau coarnele plugului, după caz, privirile se stingeau și redeveneau oarbe, lacrimile se uscau și chipurile redeveneau măști. Îndoiala renăștea din propria gândire, lupta redevenea singura realitate, această dimensiune a materiei și a trupului redevenea închisoare și ispășire a unei vinovății ancestrale.

A percepe lumea ca pe o închisoare se naște din neputința de a simți. Considerăm real ceea ce putem percepe, și ignorăm cu desăvârșire ceea ce scapă percepției. Am construit o lume pornind de la propriile noastre percepții despre realitate, iar acestea sunt limitate la forme, la contururi, la densitate, și ignoră cu desăvârșire dimensiunile rafinate din care se naște forma. Asta făceau sacerdoții altor timpuri. Dezvăluiau percepției directe aceste dimensiuni rafinate, în experiențe menite să reseteze, cel puțin pentru moment, perspectiva asupra vieții. Oamenii puteau simți mai mult.

Școlile mistice din toate timpurile erau școli ale percepției. Elevii acestora se antrenau pentru a simți mai mult din realitate și pentru a împărtăși cu cei orbi, prin experiență, această simțire mai largă.

A simți mai mult, mai profund, mai larg, mai rafinat realitatea vieții, este totuna cu a trăi un grad mai mare de adevăr, frumusețe, libertate și armonie în propria viață, a vedea mai clar minunăția vieții.

Conștiența se referă în mod fundamental la ceea ce putem percepe.

Căutarea mistică era o bătălie pentru a simți, pentru a vedea dincolo de cortinele dimensiunii liniare, pentru a arunca o privire în afara sertarului în care părea zăvorâtă de creator.

În multe privințe, sertarul există și acum și se dovedește a fi un sertar psihic, alcătuit din ceea ce gândim despre realitate. Umanitatea și-a inventat instrumente extraordinare prin care poate privi în adâncurile realității și vedea mai clar natura acesteia. În interiorul atomilor se dovedește a fi un spațiu gol și sensibil care reacționează la gândirea, emoțiile, așteptările ființei umane. Cea mai uluitoare descoperire a umanității este dimensiunea sa de creator al realității. Numai că nu este încă pregătită complet să o accepte. Psihismul creaturii cedează greu. Ne este greu să renunțăm la ideile vechi despre noi înșine și despre natura realității.

Sistemele acestei lumi sunt expresia exterioară a propriei noastre lumi interioare, ale capacității noastre de a simți și ale încrederii în natura noastră creatoare de realitate.

Ceva profund se schimbă în percepția noastră și în felul în care ne raportăm la experiența vieții. Tot mai mulți oameni ajung să descopere că pot lărgi măsura în care simt realitatea, că pot aduce un fel de transparență în zidurile închisorii și asta schimbă întregul raport cu experiența vieții. A simți mai mult din realitate permite o nouă calitate a răspunsurilor pe care noi le dăm vieții. Acțiunile noastre care se nasc dintr-o conștiență mai largă și mai profundă sunt mai adecvate și, dintr-o dată, nu mai este vorba doar despre a percepe mai mult din adevărul și frumusețea vieții, dar și despre a participa prin gesturile, acțiunile și creațiile noastre la acest adevăr. Nu mai este vorba doar despre creatura însetată să se reconecteze cu dimensiuni mai vaste și mai profunde ale existenței, ci și despre complementul său creator.

A simți mai mult nu valorează nimic dacă nu putem crea mai mult în viețile noastre.

Adevărul, Frumusețea, Măreția, Armonia sunt atribute fundamentale ale Existenței.

Ce folos însă să le putem percepe uneori, în marile noastre călătorii interioare, dacă nu le putem aduce în viețile noastre de fiecare zi, în corp, în relații, în gândirea și în lumea noastră? Descoperim astfel dimensiunea noastră de creatori ai propriei realități. Nu ne mai ajunge o experiență din când în când a Adevărului și a Frumuseții, ci ne dorim să trăim pe măsura Revelației despre noi înșine. Și atunci nu ne mai rămâne decât să creăm în viețile noastre gesturi care se nasc din această Revelație.

Descoperim că gestul nu este doar corporal, fizic. Atitudinile noastre față de noi înșine, de ceilalți și de realitate, sunt gesturi, sunt creații, emoțiile noastre sunt creații, gândurile noastre sunt creații care influențează profund experiența vieții noastre. Începem să ne asumăm încetul cu încetul responsabilitatea propriei noastre vieți și statura de creatori, nu numai de creaturi. Sertarul începe să se dizolve. Propria noastră viață se dezvăluie încetul cu încetul, pe măsură ce practicăm percepția lărgită și conștiența gestului, ca fiind cea mai mare creație a noastră. Ne redescoperim pe noi înșine ca surse de experiență în propriile noastre vieți.

Acesta este lucrul care schimbă în timpurile noastre. Înainte era doar despre a percepe mai mult. Oamenii erau mânați de uriașe forțe interioare să exploreze și miza lor era aceea de a arunca o privire dincolo de cortină. Erau fericiți dacă trăiau o stare extinsă de conștiență. Acum nu le mai este destul. Vor să ducă acea frumusețe, acel adevăr mai larg, acea luminozitate splendidă în viețile lor, să o împărtășească cu cei pe care îi iubesc, să trăiască în relații care să oglindească armonia. Vor să trăiască fluiditatea, plăcerea, căldura, conexiunea proprie expansiunii de conștiență, în propriile lor corpuri, în fiecare zi. Nu le mai ajunge o explorare din când în când.

Și astfel descoperă în mod natural și firesc calea de a dizolva sertarele și zidurile labirintului. Descoperă că acestea sunt alcătuite din propria lor gândire, emoție, închidere, din poziționări vechi și obiceiuri. Și mai ales că, în sfârșit, pot alege cu adevărat cum să-și trăiască viața. Nimic nu este prestabilit, nimic nu este bătut în cuie, totul este în curgere, în transformare, totul este o creație necontenită.

Lumea și propriile noastre vieți, corpurile noastre și realitățile pe care le trăim sunt un dans între percepțiile noastre și răspunsurile pe care le dăm realității.

Subsemnatul Horia Francisc Țurcanu alias Agnis, așa cum mă cunosc unii dintre voi, am privilegiul și bucuria imensă de a fi zi de zi în mijlocul acestei extraordinare transformări de Conștiință. Sunt nu numai centrul unor explorări în care lărgim baza de percepție a realității, ci și martorul unor uluitoare procese de transformare a unor vieți. Particip cu minunare și susțin cu recunoștință oameni care transformă totul prin ceea ce devin. Își schimbă relația cu corpurile lor și devin mai sănătoși și mai puternici. Schimbă cele mai importante relații ale vieții lor, relații de cuplu, relații cu părinții și cu copiii lor, relația cu job-urile lor și cu viața.

Sunt martorul evadării din sertare, al dizolvării zidurilor, al ieșirii din singurătate și din rolurile de victimă a realității, sunt martorul ridicării în picioare și al ieșirii din platitudine, din mediocritate și din întuneric, al redobândirii puterii personale, al ieșirii de sub imperiul emoțiilor distructive, al fricii, furiei, rușinii și vinovăției. Fiecare om din cercurile la mijlocul cărora mă aflu, care reușește să se elibereze de neputință în viața lui, este pentru mine izvorul unei uriașe bucurii.

Ne dorim cu toți pentru noi înșine aceleași lucruri, iar ceea ce ne-a împiedicat mereu să le trăim sunt străvechea neputință de a simți mai mult din realitate și de a crea liber experiența vieții. Am crezut mereu că trăim într-o lume predefinită și că trebuie să ne ducem viața cum putem. Iar acum vechea perspectivă asupra existenței se topește în fața capacității de a simți mai mult și de a crea mai conștient realitate. Vrem să trăim Bucuria în viețile noastre.

Am crezut că pentru a ne bucura avem nevoie să obținem, să facem, să luăm ceva din afară. Acum descoperim că Bucuria este o chestiune de deschidere și de creație interioară, și asta schimbă complet felul în care experiența vieții noastre curge din noi. Bucuria de a trăi nu este posibilă fără sănătate corporală, energetică, emoțională și mentală, fără relații deschise și armonice cu noi înșine și cu ceilalți, fără exprimarea liberă a frumuseții și creativității noastre lăuntrice. După cum nu este posibilă trăirea abundenței, a frumuseții, adevărului și măreției, a libertății și a grației. Și toate acestea devin accesibile pe măsură ce gradul nostru de conștiență se schimbă.

Cum facem asta?

Mă bucur dacă ai formulat întrebarea în felul acesta, căci tu, doar tu poți face pentru tine însuți această transformare în viața ta. Eu pun la dispoziție instrumentele fundamentale pe care tu să le folosești și un spațiu de conștiință în care nenumărați oameni asemenea ție exersează o nouă perspectivă asupra ființei și a propriei vieți. De-asemeni o uriașă experiență a transformării interioare și o hartă a teritoriilor lăuntrice pe care le vei străbate. Am formulat această cunoaștere în Cartea Maestrului Interior și am creat unul dintre cele mai grozave instrumente de explorare și transformare a percepției în retreat-ul  Practica Prezenței & Respirație Holotropică.

Dar cel mai prețios lucru pe care l-am creat este spațiul de experiență numit Școala Maestrului Interior. Este desigur un spațiu fizic, în care se petrece experiența, dar cea mai importantă dimensiune a Școlii sunt oamenii, cei care trăiesc tot mai mult din Adevărul, Iubirea, Frumusețea, Libertatea și Măreția proprii naturii noastre profunde. Ei sunt Școala, acesta este cel mai prețios instrument pe care ți-l pot oferi ca răspuns la acest cum facem asta.

Cel mai tulburător aspect al acestui proces de transformare interioară și a vieții este descoperirea că putem trăi așa cum dorim și putem alege experiența propriei vieți. Această alegere este posibilă după ce porțile percepției au fost deschise. După ce începe să se nască încrederea în propriile noastră experiență și în ceea ce simțim. Aceasta este etapa în care ne aflăm și aceasta este tema acestei perioade extraordinare. Cât percepi din realitatea profundă a ființei tale, și câtă încredere ai în percepția ta? Știi cum vrei să trăiești?

Această întrebare face parte dintre întrebările noii umanități, cea care se naște chiar acum prin tine, prin mine și prin noi toți. Rămâi conectat. Răspunsurile se nasc chiar acum, în spațiul pe care îl crem împreună.

(from Agnis, with gratitude)

Împlinesc 50 de ani. Darul meu pentru tine…

Sunt la fel ca tine. Am căutat mult o cale fără să știu ce caut și ne-închipuindu-mi mult timp că o voi găsi în locul cel mai neașteptat. Am scormonit în cărți, mulți metri cubi de filosofie, istorie, literatură și poezie, am scormonit în cărți de psihologie și spiritualitate, în istoria ideilor și a cunoașterii, și mereu rămâneam cu impresia că ceva îmi scapă. În vremea aceasta mă scufundam în aroganță, amărăciune și platitudine, în închidere și un fel de singurătate recalcitrantă. 

Credeam că Adevărul este o idee și Iubirea o metaforă, credeam că Frumusețea este o chestiune de istorie a artelor și de estetică, de educație și de cunoaștere, credeam că Armonia este un concept și deschiderea inimii o utopie minunată dar de netrăit. Oamenii în preajma mea trăiau la fel ca mine, în idei mai mult sau mai puțin strălucitoare, străfulgerând intelectual viața la un pahar, cu adevăruri citite în cărți, cu speculații interesante despre om și dumnezeu, în vreme ce experiența liniară a vieții se rătăcea în falsitate, în spatele măștilor.

Împlinesc 50 de ani. Darul meu pentru tine: o Inițiere în Practica Prezenței

În cele din urmă am căutat unde m-am priceput, în oameni. Ascultam poveștile lor. Eram reporter și scriam, filmam, împărtășeam istorii halucinante. Ceea ce căutam erau de fapt răspunsuri pentru mine însumi. Oameni extraordinari, situații, locuri, povești extraordinare, al căror fir unificator era acesta: oamenii sunt capabili de acte uluitoare, au puteri extraordinare, capacități incredibile, existența este un dans care depășește cu mult pojghița numită realitate consensuală.

Această căutare într-un fel m-a salvat. Și pasiunea enormă care ardea în interiorul meu. Mereu însetat de experiență, de contact, de întâlnire, de aflare, de împărtășire, încercam să echilibrez nefericirea, dezumflarea din viața mea personală. Am mers pe acest drum până într-o zi în care am ajuns să fac o operație pe coloana vertebrală și am fost pe punctul să mor. Când m-am trezit, puteam vedea cu claritate tot compromisul din viața mea, un compromis față de ceea ce mă simțeam pe dinlăuntrul meu. A fost o lecție profundă. Contează nu numai ce fac, ci și relațiile vieții mele. Ceea ce construisem la nivelul relațiilor nu era în acord cu adevărul meu interior, și asta era să mă ucidă. Făcusem mai degrabă ”trebuie”, decât ceea ce aș fi vrut să fac. Am hotărât atunci că viața e prea scurtă pentru asta și am schimbat totul. Absolut totul. 

Am comis o revoluție interioară. Mi-am urmat căutarea. Unele uși s-au închis, dar altele se deschideau necontenit. Și prin ele se scurgea în viața mea cunoașterea atemporală, prin experiență, a Adevărului despre mine însumi și despre natura existenței. Înțelegeam perfect că între idei despre realitate și experiența vieții este o prăpastie. Căzusem în această prăpastie și acum mă ridicam încet pe o nouă bază de cunoaștere. Adevărul a început să erupă în viața mea, odată cu Iubirea, marea Cunoaștere și revelația, porțile se rupeau, căutarea mea începea să se întemeieze pe intuiții profunde pe care nu le validasem niciodată și din spatele cărora acum se înălța măreția ființei. 

O nouă cale se născuse pentru mine. 

Mi-a fost frică de schimbare, de ceilalți, de ce vor spune, de cum mă vor privi, dar, necontenit existența îmi revela grade noi de Adevăr. În cele din urmă țesătura iluziei s-a rupt definitiv. Din Iubire și din Adevăr se năștea calea Maestrului Interior sau a Conștienței. Într-un fel am continuat să fiu reporter, să caut necontenit experiența, oamenii, trăirile, emoțiile. Numai că acum eram un reporter între dimensiunile existenței. Împărtășeam, făceam conexiuni și, mai ales, redescopeream darul ancestral al partajării experienței. Dacă eu puteam, și alții puteau. Oricine putea. Așa s-a născut Școala Maestrului Interior pe care am fondat-o împreună cu iubita inimii mele, AmmaRa. Ca un dar pentru noi înșine, pentru ceilalți și pentru această lume. 

Mă pricep să intru în Prezență și să creez 

împrejurul meu un spațiu de conștiință în care oamenii să se conecteze cu diferitele dimensiuni ale propriei lor ființe în scopuri de vindecare și de cunoaștere de sine. Am explorat nivel cu nivel, ani de zile am notat concluziile acestor explorări și am descoperit că nivelurile existenței sunt mereu aceleași, că oamenii le pot accesa, că ele sunt purtătoare ale unor conținuturi de experiență umană asemănătoare. Într-un fel, toți trăim aceeași poveste fundamentală, umană, sunt mereu aceleași drame și aceleași căutări, avem aceleași nevoi și așteptări. Cu toți căutăm în exteriorul nostru ceea ce credem că ne lipsește, fără să ne dăm seama de adevărata natură a realității propriei noastre ființe. Cu toții vom descoperi, în cele din urmă, Adevărul, despre noi înșine. 

Acel moment este acum. 

Întreaga mea și a noastră viață am dedicat-o Conștienței și împărtășirii a ceea ce am (re)descoperit. Am învățat din lecțiile trecutului și am întemeiat întreaga Școală a Maestrului Interior pe experiență directă, și nu pe o teorie. Am folosit acest talent al meu de a crea un spațiu de deschidere a Conștiinței pentru a pune foarte mulți oameni în contact cu niveluri mai profunde și mai vaste ale propriei lor ființe, și pentru ca ei să vadă singuri Adevărul și să poată alege pentru ei înșiși.

Aceasta a devenit o axiomă, un mod de a lucra. Întreaga cunoaștere derivată din aceste explorări și din întreaga experiență a Școlii Maestrului Interior am turnat-o în Cartea Maestrului Interior. Motto-ul său: nimic nu e ascuns. Totul este aici, acum, gata pentru a fi trăit, este valabil pentru oricine alege să perceapă mai adânc adevărul vieții. 

Mi-am găsit răspunsul la toate întrebările. În cele din urmă, când toate au primit răspuns, nu mi-a mai rămas decât să trăiesc viața, dar nu ca pe un labirint, ci ca pe o creație. Practic asta în fiecare zi, în fiecare moment, acasă, în workshop-uri, când alerg cu motocicleta pe șosele și ogoare, în relația cea mai importantă a vieții mele, cu Elena-AmmaRa, cu oamenii, cu cerul și cu pământul. Tot ceea ce sunt și fac este subscris conexiunii și creației, dansului între a simți, a percepe, tot mai adânc și tot mai rafinat, și a crea pe toate nivelurile experienței mele de viață. Asta e tot. 

Cu toate acestea, și acum există momente în care mă tem, în care cad în povești vechi, în care îmi pierd încrederea și mă închid, în care caut soluții în trecut. Dar îmi amintesc tot mai des Adevărul. Mă ridic în picioare tot mai repede. Bucuria de a trăi e tot mai prezentă, mă simt mai sănătos și mai puternic ca niciodată în corpul meu, deși împlinesc în aceste zile 50 de ani. Viața este o pulsație între a simți, a primi, a iubi, și a crea, a dărui, a radia ceva din noi înșine. Nu mai am întrebări și nu mai caut răspunsuri, căci viața îmi vorbește necontenit prin oameni, prin situații, prin păsări, ierburi și animale. Tot mai multă încredere în viață și în mine însumi, asta este ceea ce am câștigat în această aventură extraordinară pe care o trăiesc în fiecare zi. 

Sunt ca tine, căci am trăit tot ceea ce tu trăiești. Ești ca mine,

pentru că momentul în care toate întrebările se sfârșesc pentru a face loc vieții, este la o răsuflare de tine. Nu există doi Maeștri. Doar unul, care se naște în inima fiecărui om care se trezește. Maestrul nu poate fi decât interior. El nu este gândirea noastră, ci mult mai mult decât atât. Gândirea este un strat al ființei, dar Inima unui om cuprinde totul. Există o singură Inimă care pulsează în noi toți. A o trăi este măreția, frumusețea, splendoarea Vieții, a conexiunii profunde dintre noi, este a căsca ochii în fața minunăției existenței. Este Viața ca revelație oriunde aș privi. Este fără preț. 

Putem simți totul, vedea totul, putem re-crea totul, chiar dacă pare, atunci când suntem în labirint, că realitatea este o mașinărie impersonală. Consacrarea mea este aceea de a împărtăși această Cunoaștere, această Experiență, acest mod de a percepe care schimbă complet viața unui om, care ne vindecă de trecut, de frici vechi, de gândirea de masă, care ne eliberează din labirint. Nu învăț pe nimeni nimic. Doar creez un spațiu de conștiință în care oricine poate descoperi singur Adevărul despre sine și despre Întreg. Doar scot la suprafață reamintirea, facilitez recunoașterea. Mă pricep la asta mai bine decît la orice. Aceasta este Cartea Maestrului Interior, aceasta este Școala Maestrului Interior, aceasta este Practica Prezenței care deschide toate porțile. 

Cultiv Maestrul în viața mea. Mă pricep să-l încorporez și să-l manifest în multe dimensiuni. Am născocit împreună cu AmmaRa, nenumărate aplicații menite să deschidă porțile pentru oricine alege să-l trăiască. Cea mai mare bucurie pentru mine și pentru noi sunt oamenii care reușesc să-și schimbe viața, să iasă din platitudine, din frică, din dependență, din slăbiciune, oamenii care își împlinesc visele, oricare ar fi acestea, cei însetați de vindecare și de cunoaștere, de viață, de iubire, de adevăr, de conexiune cu ceilalți, oamenii însetați de minunăție, de experiență, de expansiune. Aceasta este bucuria mea și a noastră, aceasta este vocația și consacrarea, acesta este Adevărul nostru, pentru asta trăim. Pentru a împărtăși această cunoaștere. Fiecare cuvânt din cărțile noastre este născut dintr-o experiență cu oameni asemenea ție, fiecare concluzie, fiecare ghidaj… 

De aceea, îți mulțumesc. Dacă citești aceste cuvinte, ești pe Calea ta regală. Pe calea Conștienței. Ești pe cale de a descoperi darurile pe care tu le aduci Umanității și existenței, așa cum eu le aduc pe ale mele. Noi toți avem daruri de oferit lumii. Cu cât ne deschidem mai mult pentru a primi, cu atât mai mult avem de dăruit împrejurul nostru. Primește deci darurile mele și dăruiește-le lumii pe ale tale. În acest fel se împrăștie Conștiența și schimbăm lumea prin noi înșine. Te deschizi și vezi, totul se schimbă pentru tine, te duci acasă, în spațiul vieții tale cu această nouă radianță și asta schimbă totul. Radianța este molipsitoare. 

După Cartea Maestrului Interior, darul meu făcut lumii, care mă reprezintă și mă exprimă, este Inițiere Practica Prezenței, acest parcurs online care deschide o cale uriașă. Crearea lor îmi aduce bucurie, căci reprezintă ceea ce sunt în cele mai profunde și înalte niveluri. Asta împărtășesc cu tine. Lasă-te scăldat în măreția și frumusețea revelației despre tine însuți și despre existență. Apoi dăruiește ceea ce ai de dăruit, din talentele tale, din frumusețea ta, din bunătatea, conoașterea, pasiunea ta, lumii. Totul este un schimb, o pulsație, un dans, între a inspira și a expira, între plin și gol, între divin și uman. Viața. Îmbarcă-Te în corabia propriei Inimi. Întotdeauna este momentul pentru asta. Ca ACUM.  

Împlinesc 50 de ani, pe 3 iunie. Lansez acest program într-un moment important pentru mine.

Cu încredințarea că această creație a mea contribuie la transformarea ta, și prin noi toți, a lumii în care trăim. 

Amen!

Agnis