Skip to content
Cărțile Maestrului Interior

Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru a evita traseul unui destin deja scris. Este povestea întâlnirii cu Visătorul, un alt nume al Maestrului Interior, a dobândirii clarității și a inițierii în cunoașterea ocultă a Adevărului care a însoțit dintotdeauna povestea umanității.

Direcţia indicată de Visător este teribilă şi minunată, plină de suferinţă şi bucurie, absurdă şi necesară, precum călătoria somonului ce înoată în sens contrar curentului.

Citește și cartea Tehnologia Visătorului, continuarea cărții Școala Zeilor!

149.00lei

În stoc

Această carte este o hartă şi un plan de evadare.

Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru a evita traseul unui destin deja scris.

În această călătorie de întoarcere la origine a trebuit să las în urmă tot balastul: gânduri distructive, emoţii negative, convingeri şi idei preluate de la alții. A trebuit să „mă înving pe mine însumi”, să recunosc şi înfrunt partea mea cea mai întunecată.

Tot ceea ce vedem, atingem, simţim, realitatea, în toată varietatea sa, nu este altceva decât proiecţia unui univers invizibil care există deasupra lumii noastre și reprezintă adevărata ei cauză.

E dificil să conştientizăm că suntem înconjuraţi de opacitate, că trăim într-o lume creată de vis, că tot ceea ce contează şi este real într-un om este invizibil.

Toate gândurile noastre, sentimentele, fanteziile sunt invizibile. Speranţele noastre, secretele, fricile, îndoielile, incertitudinile, perplexitatea şi toate senzaţiile noastre, atracţiile, speranţele, aversiunile, dragostea şi ura aparţin intangibilului, subţirii, dar realei lumi a Ființei.

Această carte este istoria „renaşterii” unui om obişnuit, produs al unei umanităţi decăzute, înfrânte. Călătoria sa de întoarcere la esenţă este un nou exod pentru redobândirea unei integrităţi pierdute.

Rădăcina, cauza primară a tuturor problemelor lumii, de la sărăcia endemică a unor întregi regiuni ale planetei, la criminalitate şi războaie, este gândirea şi simţul negativist al umanităţii.

Autori

Elio D’Anna
Elio D’Anna este unrenumit autor, filosof, antreprenor, poet și muzician, este fondatorul Școlii Europene de Economie. Structurile create de Elio D’anna au devenit repede organizații de top în domenii diverse, precum educația, arta sau tehnologia.

A publicat numeroase articole și eseuri, iar o parte dintre acestea au fost colectate și organizate în cartea Școala Zeilor, o capodoperă internațională, publicată în 2002 și tradusă în opt limbi. Următoarea sa carte, “The Technology of the Dreamer”, este o continuare a cărții Școala Zeilor.

De asemenea este implicat în acțiuni filantropice și de adunare de fonduri care au drept scop îmbunătățirea accesului la educație a studenților din întreaga lume.

Citate

„Omenirea se poate redresa, regenera, renaște … își poate recâștiga voința îngropată. Nu este nevoie de o revoluție a maselor. Adevărata transformare a omenirii se întîmplă prin transformarea unui singur individ, care își atinge propria integritate, desăvârșirea lui însuși. Omul este lovit de o nenorocire, precum accidentul fiului tău, tocmai pentru a-l face să înțeleagă că el aparține acelui segment de oameni care plătesc numai atunci când sunt constrânși … prin întâmplări fortuite.

Dacă nu poți să dai un sens suferinței tale, vei fi ales de acea mulțime superstițioasă pe care o priveai când erai copil, de acea umanitate care încearcă să preîntâmpine evenimentele, prin îmblânzirea unei divinități exterioare, despre care crede că îi controlează viața. Dacă nu faci parte dintr-o procesiune, atunci vei fi surprins pe un stadion, în mulțimea agitată, adunată de iubirea fanatică pentru sport.”

„Iubește ca un Zeu! 

Bucuria, seninătatea, recunoştinţa şi iubirea reprezintă stări ale fiinţei pe care umanitatea, în stadiul actual, nu le poate gusta. Dacă ele ar putea pătrunde în viaţa unui om obişnuit, s-ar transforma în furiile tartarului, în fiinţa lui. Fericirea aparţine numai acelora care cunosc Arta de a Visa. Doar cel ce iubeşte și visează poate suporta energia generată de absenţa durerii…

(…)
Viaţa nu este nicidecum o maşinărie a transformării, aşa cum îţi imaginezi tu, ci o maşinărie a adevărului. Evenimentele şi circumstanţele nu se ivesc pentru a ne vindeca, ele sunt simptome menite să ne îndemne să observăm ce suntem … Adevărata vindecare poate veni doar din interior. Niciun sistem politic, religios sau filosofic nu poate transforma societatea din afară. Doar o revoluție individuală, o renaștere psihologică, o vindecare a Ființei, om cu om, celulă cu celulă, ne poate conduce spre bunăstarea planetară și spre o civilizație mai inteligentă, mai adevărată și mai fericită!”

„Tu, ca și alte milioane de oameni, ești viu și sincer numai când ești amenințat. Doar când întâlnești pe cineva sau ceva mai violent decât tine devii uman … Pentru o clipă, eu am fost oglinda, iar tu ai fost oripilat în fața imaginii reflectate, așa cum s-a întâmplat toată viața ta. Erai îngrozit de propria ta violență. Erai consternat, pentru că nu te cunoști”, a spus El calm. Fața lui era senină din nou, fără urme de tensiune.

„Cei asemenea ție se alătură pacifiștilor, se duc și-și iau grade în toate Armatele Salvării de pe Planetă, devin apostoli ai umanitarismului, apărători ai păcii, fără a ști că ei înșiși sunt violenți și, în mod inconștient, propovăduitori ai conflictelor și contradicțiilor.

Omenirea clădește instituții caritabile, organizații umanitare, mișcări filantropice, care reprezintă încarnările falsității și degradării ei … Altruismul și umanitarismul sunt doar niște moduri de a ascunde de ei înșiși propria lor violență, de a se separa și distanța unul față de celălalt. Bunăvoința, generozitatea și iubirea se degradează și se materializează, într-un suflet cerșetor, în cea mai deplină neînțelegere a semnificației reale a sintagmei ”fă pentru alții”, în cea mai evidentă și categorică degenerare a carității.””

„Omul nu se poate ascunde. Fiecare gând, emoție sau acțiune se infiltrează adânc în Ființa lui, își este el însuși, inevitabil, gardian și călău. Asta e ceea ce îi marchează destinul. Omul se poate convinge că s-a eliberat, dacă-și schimbă condițiile exterioare de viață, dar dincolo de aparenta diferență dintre situații, el este întotdeauna poziționat pe aceeași treaptă a Ființării, acolo unde îl plasează gradul lui de responsabilitate, integritatea și iubirea lui.”

(…)
„Ceea ce omul numește viitor este, de fapt, trecutul lui văzut din spate.”, a spus Visătorul atunci și m-a îndepărtat de reveriile mele cu ochii deschiși. „Singura cale de a-și conduce propria viață este acel „aici și acum„… Singurul lucru pe care omul îl poate „face„ este să controleze clipa suspendată între nimicnicie și eternitate: atunci merită un destin adevărat, pe care să-l modeleze și să creeze evenimente pe un nivel superior.”

„Sunt organizații care nu au alt scop decât să se perpetueze pe ele însele”, a șoptit Visătorul. „S-au specializat în a primi bani și a aduna resurse, pe care tot ele le irosesc și le risipesc, în timp ce cu greu își mențin stabilitatea.”

„Dacă ridici vălul de ceață al filantropiei, în fiecare din formele ei vei putea să descoperi că, dincolo de voluntarii și armatele lor de salvare, dincolo de ajutorul medical, alimentar și farmaceutic, se află cea mai cruntă criminalitate și cele mai intense activități îndreptate împotriva omului.”

„Nu te pierde în regrete sau în milostenie. Nimeni nu poate face nimic în locul altcuiva. Depinde de ei, numai de ei, să prindă ocazia. Totul în viață se întâmplă cu un anumit scop și motiv, care ți se potrivește. Cei care nu au învins încă minciuna din interiorul lor, care nu sunt conștienți de autosabotarea permanentă dinăuntrul lor nu pot ajuta pe nimeni.”

„Omul moare pentru că minte”, era deviza Visătorului, un fel de concluzie la discursul Lui și un rezumat la drama umană a minciunii. Omul moare pentru că minte…mai ales, se minte pe el însuși.

„”Să îndepărtezi o problemă sau boala unui om care nu este pregătit este ca și cum i-ai dezactiva sistemul de alarmă sau i-ai elimina schimbătorul automat de viteză. În cazul în care el nu este pregătit, consecințele sunt imprevizibile. S-ar putea trezi în fața unor situații mai grave decât înainte. De aceea, omul nu poate fi ajutat din exterior. De îndată ce boala sau îngrijorarea este îndepărtată, el o înlocuiește imediat cu altă boală sau îngrijorare, care de obicei este mai gravă decât prima și, astfel, reactivează condițiile corespunzătoare Ființei sale, ca și cum ar fi un perfect aparat homeostatic.”

Visătorul îmi dezvăluia secretul unui comportament specific majorității oamenilor. Un mecanism psihologic, care se răspândise pe toată Planeta și era chiar sub nasul nostru, dar funcția lui nu putea fi totuși explicată. Oamenilor le este greu să-și abandoneze suferințele, temerile, incertitudinile, pe care le dețin din belșug. Ei sunt atașați de aceste posesiuni mult apreciate care îi împiedică să transceandă. Motivul pe care mi l-a dat Visătorul era că umanitatea le percepe ca pe niște scuturi protectoare.”

“Epoca clasică a Greciei a descoperit rolul central al ființei, a știut că secretul prosperității economice, armonia cetățenilor, maturizarea și longevitatea instituțiilor se clădeau  pe elevarea ființei fiecărui om, prin îmbogățirea celulelor societății. această viziune a conceput și a dat naștere unei civilizații a ființei emoționale și atemporale. Arta, frumusețea, muzica, sportul, căutarea adevărului constituiau stâlpii polisului și erau marii guvernatori ai vieții lui.

Cu  autoritatea unei mărturii directe, a unei ființe misterioase fără spațiu și timp, Visătorul mi-a spus că cele mai vechi civilizații ale Greciei și Romei, atunci când întemeiau o cetate, chiar înainte de a marca zidurile, alegeau locul unde să înalțe două clădiri publice: teatrul, pentru a purifica emoțiile, și băile, pentru a purifica trupul. Acestea constituiau glandele vitale ale purificării, rinichii societății. Precum în organismul unei ființe vii, acestor organe li se încredințase sarcina vitală de a filtra și purifica glandele limfatice ale cetății, prin purificarea și îmbogățirea fiecărei celule.

“Dar teatrul nu este un spațiu fizic, ci o stare a ființei, un spațiu psihic unde se armonizează  cele mai nobile facultăți ale omului … unde cuvintele, care sunt o împletire de gânduri și sufluri, se combină cu gesturile.” ”

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Şcoala Zeilor”

Newsletter

Abonează-te la newsletter și primești un cupon de reducere de 10% pentru prima ta comandă pe site-ul Călătoria Inimii