Skip to content
Cărțile Maestrului Interior

Pășunile Minunăției

Marile teme ale lui John O’ Donohue sunt miracolul, imaginația și ceea ce este posibil, teme pe care le-a ars în jerbe literare orbitoare. Cuvintele sale sunt portaluri către dimensiunile vaste ale Ființei. Cu fiecare frază și fiecare imagine, el desființează hotarele dimensiunii liniare, proiectându-ne dincolo de lumea formelor, în spațiile din care acestea se nasc. Marea revelație a acestui mistic este aceea că lumea se naște în fiecare clipă din marea Inimă universală care se manifestă în fiecare ființă umană.

64.00lei

În stoc

”Una din trăsăturile uluitoare ale ființelor umane este că acestea, spre deosebire de pietre sau de ape sau de câmpii, par a fi privilegiate și împovărate cu abilitatea de a gândi. E frumusețea intimă, unică a omului în lume. Nimic nu este mai intim ca ființa umană. Și fiecare ființă umană este angajată nemijlocit în două lumi: lumea pe care o poartă în suflet și lumea din afara ei.

Toată gândirea, toate scriiturile, toate actele, toată creația și toată distrugerea sunt legate de podul dintre cele două lumi. Toată gândirea este o interpretare a existenței. Una dintre cele mai interesante și mai energetice forme ale gândului este întrebarea. Mi s-a părut întotdeauna că o întrebare este asemenea unei lanterne. Iluminează noi zone și noi peisaje. O întrebare aduce cu sine presupoziția că există mai multe dimensiuni ale gândului, pe care nu ai reușit să le vezi, care nu ți-au fost accesibile. Prin urmare întrebarea este una din formele prin care se manifestă uluirea.

Propria noastră limitare ne face să ne minunăm, iar această limitare este una din marile porți către minune. Martin Heidegger spunea că odată ce ai înțeles că o graniță există, deja ai depășit-o, deoarece frontiera – cu toate că poate delimita unde te afli, ce simți și ce gândești – este pragul peste care vei trece.”

John O’Donohue este un mistic, un vizionar, un poet strălucitor ale cărui cuvinte deschid căi fulgerătoare în inima unui om, permițându-i să întrezărească, o clipă, Adevărul despre sine și despre Întreg.

Această carte este o minunăție. Nu are nevoie de o prezentare. Deschide cartea la întâmplare și citește un pasaj. Lasă-te să cazi în prăpastia care se deschide instantaneu în interior și descoperă acolo, în loc de întuneric, splendoarea.

Vei reveni de o mie de ori, însetat, să bei din apa propriei ființe. (HFT)

Citate

“Dacă imaginația este vie, miracolul este viu. Dacă imaginația este vie, atunci și posibilitatea este prezentă, căci imaginația este marele prieten al posibilității. Posibilitatea este mult mai interesantă decât faptele. Nu trebuie să desconsiderăm faptele, dar lumea este congestionată de ele. Faptele sunt posibilități materializate, posibilități împlinite. Dar pentru orice posibilitate transformată în fapt, există zeci, sute de posibilități care nu ajung în punctul în care se transformă în fapte reale. Este foarte interesant să privești tabloul realității și să realizezi că, în fundal, el este populat de prezența posibilităților neîmplinite. Acesta este unul din lucrurile fascinante ale periplului nostru prin lume: ne minunăm de destinul nostru, de felul  în care ne curge viața”

“Una din caracteristicile extraordinare ale imaginației este că atunci când mintea vede schimbarea și crede că totul este pierdut, imaginația poate pătrunde mai adânc decât experiența propriu-zisă a pierderii, fiind capabilă să găsească alte sensuri. Există o remarcabilă diferență între felul în care mintea și imaginația privesc aceeași experiență.”

„Cel mai important lucru este să îți concentrezi atenția pe cum ar trebui să fii. Accentul este pe prezență. Reușim să atingem intimitatea, iubirea sau creativitatea nu când mintea apucă misterul cu harnicele ei mânuțe, ci când facem un pas în spate și lăsăm misterul să fie, când ne învăluim în el și-l lăsăm să ne extindă și să ne adâncească.

Chiar și când lucrurile sunt împotriva noastră, iar ritmul vieții ne poartă în locuri stranii și singuratice, ne putem păstra o liniște ce-și are locul în suflet, care ne va conecta și ne va oferi o inviolabilă apartenență, un sacru întreg. Nu vei reuși acest lucru printr-un program; poți trezi această stare în sufletul tău.”

 „Suntem mult mai mari decât mințile noastre, suntem infinit mai mult decât ne imaginăm. Este trist că în zilele noastre atât de mulți oameni sunt înspăimântați de miracolul propriei existențe. Se dau peste cap să se lege de un sistem, de un rol, de o imagine sau de o identitate predefinită de alții. Iar această identitate poate fi în totală contradicție cu energiile ce se nasc din suflet. Mulți dintre noi se tem și în cele din urmă fac compromisuri. Ne mulțumim cu ceva sigur, fugind de aventura și sălbăticia inimilor noastre. Nu ar trebui să uităm niciodată că moartea ne așteaptă.

Unul din cele mai mari păcate este să nu îți trăiești viața, să nu îți permiți să fii arhitectul ei, să nu privești cu reverență imensitatea din tine.”

„Există încă un nivel al absenței, nu al lucrurilor ce au dispărut, ci al lucrurilor care încă nu au venit. Noi toți pășim pe cărări aflate în mijlocul curgerii timpului și nenumărate evenimente, oameni, locuri, gânduri și experiențe sunt în fața noastră și încă nu au ajuns la porțile inimilor noastre. Aceasta este lumea necunoscutului. A pune întrebări și a gândi sunt moduri de a atinge necunoscutul, de a afla ce comori ascunde pentru noi. Problema este unde anume necunoscutul ni se revelează. Uneori o întrebare bună aduce cu sine o incredibilă adâncime și grație. O întrebare bună este ca un plug ce se adâncește în carnea absenței, scoțând la suprafață substanțele hrănitoare și comorile de care avem nevoie.”

“Imaginația oglindește și articulează acea dimensiune ce însoțește în permanență inima, dar prin definiție, este în același timp mereu absentă: subconștientul. Tot ceea ce știm despre noi este doar o mică parte a noastră, există un întreg domeniu subpământean ce se ferește de privirile noastre. El ni se arată prin vise. Uneori el se exprimă puternic, prin crize sau traume, dar imaginația este cea care scoate la suprafață acea parte din noi și o poate armoniza cu sinele nostru conștient. Este incredibil câte dintre nevoile noastre, din darurile și orbirile noastre își au rădăcina în partea subconștientă a vieții noastre; mare parte din acest domeniu pare să se fi construit pe câmpiile inocenței copilăriei. 

Copilăria este o fantastică pădure a misterelor. Unul dintre cele mai triste lucruri în societatea noastră contemporană este faptul că ea a fost ciuntită, copiii au acum doar câțiva ani în care să se bucure de inocență, apoi forța metalică și sofisticarea lumii vine peste ei. Îmi este și teamă să mă gândesc despre efectul pe care acest lucru îl are mai târziu în viețile lor, deoarece unul din lucrurile care ne ajută să păstrăm echilibrul în călătoria noastră este marea pădure a copilăriei în care se ancorează toate lucrurile.”

“Vorbeam odată cu cineva care se afla într-un conflict serios  și încerca să decidă dacă ar trebui să facă A sau B. Un prieten înțelept i-a spus: “Dacă este sau/sau, atunci nu e nici una.”  Ideea este că din inima opoziției țâșnește un altceva. Și cred că aici ideea de echilibru devine foarte puternică, căci echilibrul este un lucru providențial, care permite noului să apară din mijlocul unei crize. Este astfel sugerată credința într-o altă forță care încearcă să se ridice din opusele ce trăiesc în noi.”

”Una din trăsăturile uluitoare ale ființelor umane este că acestea, spre deosebire de pietre sau de ape sau de câmpii, par a fi privilegiate și împovărate cu abilitatea de a gândi. E frumusețea intimă, unică a omului în lume. Nimic nu este mai intim ca ființa umană. Și fiecare ființă umană este angajată nemijlocit în două lumi: lumea pe care o poartă în suflet și lumea din afara ei.

Toată gândirea, toate scriiturile, toate actele, toată creația și toată distrugerea sunt legate de podul dintre cele două lumi. Toată gândirea este o interpretare a existenței. Una dintre cele mai interesante și mai energetice forme ale gândului este întrebarea. Mi s-a părut întotdeauna că o întrebare este asemenea unei lanterne. Iluminează noi zone și noi peisaje. O întrebare aduce cu sine presupoziția că există mai multe dimensiuni ale gândului, pe care nu ai reușit să le vezi, care nu ți-au fost accesibile. Prin urmare întrebarea este una din formele prin care se manifestă uluirea.

Propria noastră limitare ne face să ne minunăm, iar această limitare este una din marile porți către minune. Martin Heidegger spunea că odată ce ai înțeles că o graniță există, deja ai depășit-o, deoarece frontiera – cu toate că poate delimita unde te afli, ce simți și ce gândești – este pragul peste care vei trece.”

„Moartea este companionul nevăzut și neștiut care pășește alături de noi la fiecare pas pe care îl facem în lungul nostru drum. A ieșit alături de noi din pântecele mamei, ne-a însoțit până acum și este alături de noi și în această clipă. Arta de a trăi, mai ales de a trăi creativ, presupune să transformăm diferitele dificultăți și greutăți pe care le avem în viață. Și după ce începem să le transfigurăm, realizăm că ceea ce transfigurăm de fapt este prezența propriei morți. Iar când moartea vine la sfârșit, ea nu va mai fi un monstru care ne alungă împotriva voinței din adăpostul nostru familiar. Din multe puncte de vedere, moartea poate deveni cea mai adevărată și mai corectă imagine a vieții și a sinelui nostru. Poate că atunci când murim există minunată întâlnire între noi și noi înșine, iar apoi mergem împreună în regatul invizibil unde nu mai există întuneric, suferință, separare sau tristețe și unde suntem una cu tot ceea ce iubim în lumea văzută sau nevăzută. În acest sens, moartea este timpul marii întoarceri acasă și nu are de ce să ne fie teamă.”

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Pășunile Minunăției”

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Newsletter

Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele noutăți