Skip to content
Cărțile Maestrului Interior

Miracle Minded Manager

Miracole și Business – o alăturare de cuvinte neobișnuită. Și totuși….Miracle Minded Manger este o parabolă fascinantă despre felul în care aplicarea principiilor spirituale la orice nivel al unei organizații aduc inspirație, armonie și pace interioară, eficiență și claritate. Aceste principii nu numai că nu sunt în contradicție cu lumea corporatistă, dar schimbă cultura organizațiilor, oamenii și lumea, atunci când sunt aplicate, eliminând frica, separarea, auto-limitarea și auto-sabotajul.

94.00lei

În stoc

John J. Murphy, autorul acestei cărți, este CEO al unei companii de top, consultant pentru zeci de alte companii din Fortune 500, Life & Business Coach pentru manageri de vârf ai unora dintre cele mai mari companii din lume… Și în același timp este profesor al celebrului Curs de MiracoleMurphy transformă principiile spirituale în moduri de a lua decizii în leadership și în business, catalizatoare ale transformării interioare și a lumii în care trăim.

Este o carte care se citește pe nerăsuflate despre cum să aplicăm principiile spirituale și ale Legii Atracției în viața de fiecare zi, despre Revelație și Prezență, despre Meditație și Miracol, despre felul în care a schimba gândirea, schimbă experiența vieții.

Contactul cu Adevărul interior schimbă totul, în relații, în business, și fiecare dintre noi poate accesa acest Adevăr în moduri simple și profunde. Și atunci se petrece Miracolul. Spiritualitatea și afacerile sunt aspecte ale unei singure realități, care are o uriașă nevoie de schimbare în acest moment al umanității.

Miracolul nu este ceva ce trebuie să așteptăm să se întâmple, ci ceva ce trebuie creat. Cum să creăm miracole în viețile noastre, în business, în relații, cum să transformăm realitatea, acestea sunt întrebările la care răspunde această carte, și de aceea ea ocupă un loc meritat printre Cărțile Maestrului Interior(HEFT)

Citate

La început, am crezut că avem nevoie de o pregătire a echipei de conducere. Acesta este motivul pentru care m-a interesat seminarul lui. Auzisem lucruri bune despre Jordan, aşa că m-am hotărât să văd personal despre ce este vorba. Se pare că şi el mă testa pe mine. După ce ne-am prezentat, când i-am explicat intenţiile mele şi motivul prezenţei mele acolo, m-a contrazis instantaneu. A sugerat că aveam nevoie de mai mult decât de o simplă pregătire a echipei. Mi-a spus că munca în echipă nu este ceva ce poţi antrena într-o cultură. Reprezintă ceva ce construieşti într-o cultură. Instruirea oamenilor cu privire la munca în echipă și, apoi, reintroducerea lor într-un sistem dezordonat și disfuncțional este o insultă.

S-a dovedit că avea dreptate. Aveam nevoie de o reformă organizaţională. Îmi amintesc că spunea: „Dacă vreți să schimbați modul de a face lucrurile aici, trebuie să schimbați modul de a face lucrurile aici.“ Pentru o clipă, am crezut că îl ascult pe Gandhi.”

„— Permite-mi să reformulez, Jack. Ego-ul crede în condamnare, ceea ce alimentează vinovăţia şi stresul la nivelul subconştientului. Ţine minte: sabia are două tăișuri. Când judecăm lumea, ne judecăm pe noi înșine. Când criticăm lumea, ne criticăm pe noi înșine. Când ne îndoim de lume, ne îndoim de noi înșine. Când condamnăm lumea, ne condamnăm pe noi înșine. Majoritatea oamenilor nu conştientizează acest lucru, deoarece se întâmplă la nivel de subconștient. Drept urmare, facem parte din club şi nici nu ne dăm seama. Suntem adormiți şi nici nu ştim. Putem învinui cât vrem lumea înconjurătoare, dar ne întemniţăm singuri, acceptând acest sistem de a gândi. Prin urmare, noi suntem cei care trebuie să ne eliberăm, renunţând la acesta şi depășindu-l. Puterea de decizie este a noastră. Gândește-te la acest lucru ca la un fel de trezire dintr-un coșmar.”

„Jordan îmi reamintește ceva ce m-a învățat în calitate de lider în afaceri. El a spus cândva că nu este suficient să munceşti din greu pentru ceva. De fapt, acest lucru contribuie adesea la creşterea nivelului de stres. În schimb, trebuie să muncim inteligent. Trebuie să învățăm să încetinim ritmul, pentru a ne mișca mai repede și să facem mai puțin pentru a realiza mai mult. Este contra-intuitiv şi, paradoxal, un motiv pentru care majoritatea oamenilor nu înţeleg. Pentru a putea realiza acest lucru, trebuie să identificăm punctele cheie strategice – cauzele principale – astfel încât o modificare, la acest nivel, să poată schimba totul. Astfel nu ne mai axăm pe rezolvarea multiplelor probleme din interiorul unei cutii, ci pe găsirea unor noi modalităţi de a înlocui cutia cu totul. Până la urmă, declara el, cine își mai dorește un floppy disk aproape perfect în ziua de azi? Îmbunătățirea lucrurilor complet demoralizante nu constituie o strategie bună. Schimbare transformațională înseamnă că nu mai e loc de întors. Este perturbatoare, inovatoare și revoluționară.”

„Reflectez la toate acestea. Întreaga mea viață am avut tendința de a lupta pentru lucrurile în care am crezut. În multe privințe, acest fapt a condus la succesul meu în afaceri. Sunt pe cale să-i spun asta şi lui Jordan, dar mă opresc. Definiţia mea de succes în afaceri a fost întotdeauna reprezentată de titlu, poziţie şi venituri. Pe acestea le-am obţinut. Dar ştiu că Jordan mă va contrazice în privinţa acestei definiţii a succesului, deoarece a fost şi el în situaţia respectivă – şi, totuşi, nu era fericit. Era epuizat de muncă. Nu se simţea neînfricat şi liber. Era la fel de stresat cum sunt eu acum. Cum aș putea considera aceasta un succes?”

„— Nu chiar. Nu uita că eu mă aflam în punctul cel mai de jos al vieţii mele. Îmi pierdusem fiul. Mă despărţisem de soţia mea. Mă simţeam copleşit de muncă. Şi eram cel mai mare duşman al meu – fără a conștientiza. Aşa că am cerut ajutor de la Dumnezeu, deși nici eu nu eram o persoană foarte spirituală sau religioasă. Doar că nu am văzut altă alegere rezonabilă. Mă simţeam distrus. În fapt, eram pe punctul de a mă preda ego-ului, fără măcar să-mi dau seama.

Ascult, cu atenție, în timp ce el continuă.

— Şi atunci s-au întâmplat două lucruri interesante, spuse, aproape şoptind. Mai întâi, Nicole m-a rugat să merg cu ea la slujbă, la biserică. Deşi eram despărţiţi, amândoi ne doream să îndreptăm lucrurile, suferind foarte mult. În mod normal, consideram că sunt prea ocupat pentru a merge la biserică ori ca să mă gândesc la religie, dar, de data aceasta, am acceptat. De ce nu? Ce aveam de pierdut? Așadar, am mers la slujbă cu Nicole. Apoi, pe la jumătatea slujbei, preotul a început să citească din Psalmul 23:4. Îmi amintesc de parcă a fost ieri. „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.“ Nu ştiu cum şi de ce s-a întâmplat, dar m-am simţit de parcă preotul – şi Dumnezeu, de fapt – mi-ar fi vorbit direct. Nu eram singur în tristeţea şi suferinţa mea. Exista cineva care să mă ajute. Tot ce trebuia să fac era să renunţ şi să îl las pe Dumnezeu să mă ajute.

— Uau, am spus încet. Așa cum pasărea Phoenix renaște din cenușă!

— Aşa e, a confirmat. Aceasta a fost prima dintre cele două sincronicități sau coincidenţe spirituale.”

„Cursul ne învaţă că există un singur Adevăr. Acesta este universal. Este sacru și de nenegociat. Nu există adevăruri individuale care să îl contrazică ori să intre în conflict cu acesta. De aceea, reprezintă Adevărul. Totul sau nimic. Și când ne plasăm pe linia acestui Adevăr, acestui flux de energie pozitivă, divină, și ne armonizăm cu iubirea, experimentăm minuni. Are loc o schimbare de percepție, o corecție, să spunem.

De asemenea, am început să realizez, în timpul acestor prime două săptămâni, că există lucruri însemnate dinlăuntrul meu, pe de o parte, și lucruri insignifiante în afara mea. A învăţa să fac diferenţa între acestea şi, apoi, să îmi concentrez eforturile asupra muncii interioare constituie un element esențial.”

„— Hai să-ţi spun ceva, Jack, continuă Jordan. Prima minune, pe care am experimentat-o datorită acestui curs, a fost o schimbare a percepţiei faţă de Nicole. Ruşinea, vinovăţia, mâhnirea şi furia, pe care le simţeam în acea perioadă, mă făceau orb chiar şi față de frumuseţea şi farmecul soţiei. Voiam să lupt, dând vina pe cineva. Dar nimic din toate acestea nu ne-ar fi adus fiul înapoi. Era prima dată în viaţă când simţeam că pierd controlul.

— Aşa că ai cedat, completez, amintindu-mi discuția noastră.

— Da, admite el, fără urmă de regret. Cât de contraintuitiv pare! Ce semn de slăbiciune! M-am predat.”

„Gândul la viitor şi la ceea ce ar putea merge rău provoacă teamă, stres şi anxietate, ceea ce generează şi mai multă teamă, stres, anxietate. Cu alte cuvinte, în mod subconştient, cer lucruri pe care nu le vreau. Gândindu-mă la lucruri care m-au supărat în trecut, declanşez sentimente de vinovăţie, mâhnire şi furie, ceea ce implică mai multă vinovăţie, mâhnire şi furie.

Nicole sugera că drumul către pacea interioară începe cu o ancorare conștientă în prezent. Spunea că modul în care ne simțim în eternul prezent este cel care atrage vibrațiile în viețile noastre. Deci, dacă pot sta liniștit și mă pot bucura de lucrurile bune, voi atrage mai multe lucruri pozitive în viața mea. Era de părere că aprecierea și recunoștința se măsoară ca energii benefice și aceasta este una dintre cele mai rapide modalități de a transcende sistemul de gândire bazat pe ego. Pur și simplu, fii recunoscător! Ego-ul nu înțelege aceste frecvențe. Este conectat la atitudinea de genul „niciodată nu e suficient” și „mai mult e mai bine”. Pentru ego, iarba e întotdeauna mai verde în altă parte.

Jordan a confirmat faptul că asta e în perfectă concordanță cu învățăturile transmise de CM. Învățând să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce gândim, inclusiv pentru presupunerile noastre, ne controlăm frecvența vibrațională. Influenţăm chiar universul în care trăim. Creăm împreună cu Dumnezeu. Nicole a menţionat până și un program care măsoară vibraţia pe care o transmitem. Se numeşte EM Wave şi a fost creat la Institutul HeartMath.”

„Arunc o privire la ceas. Este 9:00 dimineața, iar ședința ar trebui să înceapă. Din păcate, încă lipsesc câțiva directori importanți. S-a zis cu punctualitatea, disciplina şi respectul. Stau tăcut, privind scaunele goale. Pe fundal, se aude un zumzet de vorbă, de la cei ce sunt prezenți, dar nu îi ascult. În schimb, simt cum îmi crește tensiunea arterială, pe măsură ce amânăm începerea ședinței. Trei persoane irosesc timpul a nouă directori. Dintr-odată, mă decid să încerc ceva diferit. În loc să mă stresez şi să mă enervez, voi folosi timpul pentru a medita. Chicotesc în sinea mea. Nu ar fi amuzant să încep să intonez nişte mantre, după tehnica taoistă? Cu siguranţă, asta ar destinde atmosfera. În schimb, aplic în linişte Tehnica Coerenţei Rapide HeartMath. Încep prin a mă concentra pe centrul inimii. Apoi încep cu un set de respiraţii lungi, lente, numărând până la patru secunde, pentru fiecare inspiraţie şi expiraţie. În continuare, mă gândesc la lucruri care mă bucură, schimbându-mi energia, de la furie şi ostilitate, la apreciere şi recunoştinţă. De asemenea, mă gândesc la lecţia de astăzi, din CM: Sunt hotărât să văd lucrurile în mod diferit. După doar un minut sau două, deja mă simt pozitiv, mai echilibrat, mai relaxat şi entuziast. Aproape că nu observ numărul în creştere al persoanelor care mă privesc acum.

În cele din urmă, intră şi ultimul membru al echipei mele de directori, se aşează şi îşi cere scuze pentru întârziere. În mod normal, aş spune ceva dur sau sarcastic, dar de data aceasta nu spun nimic. Doar îmi continui respiraţiile profunde. Curând, toţi ochii sunt aţintiţi asupra mea. Arunc o privire la notiţele mele şi apoi le dau deoparte.

— Daţi-mi voie să încep şedinţa de astăzi cu o întrebare. Mai respir o dată, profund, ca un jucător de baschet, care se pregăteşte pentru o aruncare la coş. Cât de importantă consideraţi că este această şedinţă?”

„Cum, se presupune că ar trebui să mă bucur de un blocaj de trafic? Uşor de zis, greu de făcut. Acum chiar îmi vine să ţip la cineva şi să apăs pe claxon. Nici nu-i de mirare că mi-a crescut tensiunea arterială. Asta e o pierdere totală de timp, iar eu vreau să ajung acasă.

Mă gândesc la unele dintre lecţiile învăţate din CM. Pacea interioară, ca şi paradisul, nu reprezintă o destinaţie. Este o stare de spirit, la dispoziţia noastră oriunde, oricând şi întotdeauna. În momente ca acestea suntem puşi la încercare. Ne oferă prilejul de a exersa. De fapt, unii dintre cei mai mari profesori ai noştri sunt cei mai mari adversari ai noştri. Învăţăm să fim răbdători de la cei ce ne testează răbdarea. Sufletul pereche nu înseamnă doar relaţia romantică cu persoana iubită. Este o înţelegere pe care o avem cu alte suflete, pentru a ne ajuta unul pe celălalt să ne dezvoltăm. Poate cel mai bun exemplu în acest sens este cel al lui Iisus cu Iuda. Toată lumea vrea să-l condamne pe Iuda, dar Iisus l-a ales pe Iuda, ca pe un prieten foarte apropiat, pentru a face exact ceea ce a făcut El. A fost un contract al sufletelor. Aşa a fost menit să fie.”

„-Așadar, îmi poți da un sfat despre cum l-aș putea ajuta pe tatăl meu să se vindece? întreb eu. Mă poate învăța CM cum să îl ajut pe tatăl meu?

-M-ai ascultat? Iertarea vindecă inima. Ai putea să începi cu asta.

-Vrei să spui  că iertarea mea va vindeca inima tatălui meu?

-Nu, spuse el ferm. Iertarea va vindeca inima ta. Nu poți face nimic pentru a-l vindeca pe tatăl tău, în afară de a-i influența sistemul de credințe. Sistemul său de credințe este cel care determină rezultatele. 

– Dar doctorii? continuu eu. Nu-l pot vindeca?

-Doctorii îl pot trata, explică Jordan. Ei nu îl pot vindeca. Doar credința îl poate vindeca. 

Mă gândesc la propriile mele probleme cu inima și cu tensiunea arterială. Deși am mers la medici și mi-au fost prescrise medicamente, nimic din toate astea nu m-au vindecat, tensiunea arterială este în continuare ridicată. Și nu mă ajută să-mi vindec mintea.”

„— Aşadar, tata ţi-a fost profesor?

— Toţi suntem, într-un fel sau altul, profesori, Jack, spune mama fără nici o ezitare, prin ceea ce demonstrăm. Îmi aminteşte de ceea ce spunea Ralph Waldo Emerson: „Ceea ce faci vorbeşte mai puternic decât ceea ce spui“. Și, astfel, învățăm și noi. Consolidăm ceea ce credem. Dalai Lama spunea că cei de la care învăţăm cel mai mult sunt cei care ne pun cel mai tare la încercare, inclusiv noi înşine.

— Şi ce ai făcut? o întreb eu. Cum te-ai detaşat?

— Am învăţat anumite tehnici de eliberare şi de meditaţie şi am continuat să exersez. Şi să mă rog.”

„Cred că, în esenţă, aceasta este lecţia pe care Iisus vrea să o învăţăm. Să renunţăm la judecăţi şi critici şi să învăţăm să trăim în pace şi armonie. Asta înseamnă mântuirea şi ispăşirea. Salvăm lumea, salvându-ne pe noi. Iar asta putem face doar renunţând la ego şi la percepţia separării.

— Ţineţi minte acest lucru, spun eu. Adevăratul spirit de conducere reuşeşte să unească oamenii, în armonie, nu să îi stârnească unul împotriva celuilalt.

— Asta faci tu la TYPCO? întreabă Kevin.

— Asta încerc să fac, spun eu râzând. Uneori e mai uşor de zis decât de făcut.

— Presupun că asta înseamnă un lider adevărat, tată, spune Kathleen. Mă gândesc la oameni precum Abraham Lincoln și Martin Luther King Jr. Ei şi-au asumat mari riscuri pentru a uni oamenii.

— Cu siguranţă, răspund eu. Ca şi Iisus.”

 „Îmi pun o cafea şi mă aşez la masa de şedinţă. În loc să îmi încep rutina obişnuită de e-mailuri şi alte lucruri pe care le am de făcut, decid să stau în liniște şi să contemplez. Respir profund de câteva ori, închid ochii și apoi meditez. Am să încep această zi cu o vibrație pozitivă. Nu am reușit să înot în această dimineață, așa că asta mă va ajuta.

CM ne învață că este imposibil să vedem două lumi. Există lumea ego-ului şi lumea pe care o vedem cu viziunea lui Hristos. În mod evident, lumea pe care o vedeam era o lume plină de haos, drame, conflict, păcat, vinovăţie, atac şi apărare. Lumea pe care o văd acum este diferită. Pe măsură ce mă eliberez de modul de a gândi al egoului, cu toate defectele și insecuritățile sale, văd o lume a echilibrului și armoniei, o lume perfect proiectată pentru dezvoltare sufletească şi hotărâre karmică. Este ca şi cum Universul reflectă ceea ce eu caut. Dacă văd în jurul meu conflict şi drame, este pentru că asta cer, cel puţin la nivel subconştient. Dacă văd armonie, pace şi linişte, este pentru că asta îmi doresc. Ce minunat! Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre. Numai că noi nu ştim pentru ce ne rugăm, de cele mai multe ori. Spunem că ne dorim ceva, dar în subconştient ne îndoim că îl putem obţine. Rezistenţa noastră latentă ne îndepărtează de ceea ce ne dorim.”

„Cred că tot ceea ce aş vrea să ştie copiii mei, în acest punct al vieții lor, este faptul că întotdeauna culegem ceea ce semănăm. Ce poate fi mai important decât a ne controla energia pe care o transmitem? Mai ales dacă știm că asta vom primi? Dacă oamenii ar fi conștienți că, efectiv, culegem ceea ce semănăm, îmi imaginez că ar fi mult mai atenți la ceea ce gândesc și la lucrurile în care aleg să creadă. În fond, acestea sunt semințele esențiale în cultura vieții.”

„Ajung la birou cu treizeci de minute mai devreme decât de obicei, pentru a medita și contempla. Asta, pe lângă sesiunea mea de înot de dimineață, care mă ajută și ea să mă concentrez pe respirație și să îmi eliberez mintea. După părerea mea, nu există nici o variantă mai bună de a-ți începe dimineața decât în liniște și pace și cu puțin efort fizic. Sper că voi putea păstra această frecvență energetică cu mine toată ziua.

Mă gândesc la CM. Dacă există un lucru precizat foarte clar în curs, acesta este faptul că adevăratul nostru scop în viață este iertarea. Este cheia către fericire și salvare. Este cheia către ispășire. Aici înfloresc vindecarea și miracolele. Suntem aici pentru a ne ierta unii pe alții, iar iertându-i pe alții, ne iertăm pe noi înșine. Ne eliberăm pe noi înșine pentru a trăi viața pe pământ de parcă ne-am afla în rai.”

„A aduce oamenii împreună este o sarcină prea grea pentru o singură persoană, chiar și dacă Iisus este cel care ne arată calea. Trebuie să facem asta împreună. Trebuie să ne trezim colectiv și să privim dincolo de ignorantul sistem de judecată bazat pe ego, cauza principală a tuturor problemelor. Ego-ul adoră să ne vadă luptându-ne unii cu alții, dezbătând și amenințând. Drama este suculentă și captivantă. Pacea, pe de altă parte, este plictisitoare pentru majoritatea oamenilor. Declarăm că ne-o dorim, dar apoi ne chinuim să ne rupem zece minute pentru a medita și a vedea lumina raiului în ochiul minții.

Îmi reafirm angajamentul față de managementul bazat pe mentalitate miraculoasă la TYPCO. Știu că nu va fi ușor și, probabil, mi se va purta pică pentru încercarea mea de a implementa așa ceva în America corporativă. Dar tot o voi face. Exact așa cum voi investi în Berăria lui Maximum. Nu îmi mai este frică să ies din zona mea de confort, din tiparele mele, și să fac lucrurile pentru care sunt motivat din toată inima. Acum văd că, într-adevăr, frica este o iluzie creată de noi.”

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Miracle Minded Manager”

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Newsletter

Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele noutăți