Skip to content
Cărțile Maestrului Interior

Fluturele Negru

Prin această carte, doctorul Richard Moss ne lansează, pentru fiecare dintre noi, o invitație către SCHIMBARE, consacrându-ne viața Vitalității Radicale prin Întregirea Ființei care suntem.
Transformarea presupune atât Dorință și Intenție, cât și Intuiție și Abandon în fața Divinului din noi, în starea de Deplină Conștiență.

64.00lei

Stoc epuizat

Prin această carte, doctorul Richard Moss ne lansează, pentru fiecare dintre noi, o invitație către SCHIMBARE, consacrându-ne viața Vitalității Radicale prin Întregirea Ființei care suntem.
Transformarea presupune atât Dorință și Intenție, cât și Intuiție și Abandon în fața Divinului din noi, în starea de Deplină Conștiență.
Vitalitatea Radicală este o stare de Conștiență Extinsă în care Infinitul și Finitul se întregesc și se împletesc în mod armonios în propriile noastre ființe, prin cele mai profunde momente de Intuiție a Măreției Ființei Noastre, capabilă de Creația Conștientă a Vieții și de asumarea responsabilității pentru Administrarea propriilor stări interioare, în procesul de Curgere împreună cu Viața.
Aceasta presupune Întregirea Ființei, atât a părții luminoase cât și a părții umbroase din noi. Acceptarea Conștientă a Umbrei (Fluturele Negru) și îmbrățișarea ei cu Compasiune o poate transforma într-un Aliat de nădejde, care ne indică punctele slabe prin care pierdem sau ne cedăm propria Putere Interioară.

Autor

Richard Moss

În 1977 doctorul Richard Moss a experimentat o stare de iluminare spontană care i-a schimbat ireversibil viața și modalitatea de înțelegere a conștiinței și a comportamentului uman. Această deschidere i-a adus un nou nivel al simțirii, respectiv o intuiție mai profundă, o înțelegere mai fină a învățăturilor spirituale și mistice, și abilitatea de a simți câmpurile energetice ale corpului omenesc.

Trăind această deschidere intensă, care presupunea o auto-examinare continuă, și-a suspendat activitatea medicală și s-a retras un an din activitățile uzuale. În acest timp, a practicat meditația zilnică timp de mai multe ore și a citit extensiv literatură spirituală, psihanalitică, poezie și mitologie. Mai presus de toate, a observat cu atenție noua calitate a energiei din corpul său și modul în care gândurile generau instantaneu emoții și senzații.

Această perioadă de introspecție i-a consolidat înțelegerea că la baza celor mai multe conflicte și suferințe inutile se află două forme de ignoranță: identificarea incontestabilă cu gândirea, și în mod special cu judecățile și convingerile, și în al doilea rând, incapacitatea majorității oamenilor de a lucra cu emoțiile amenințătoare în mod conștient și creativ. A început să fie conștient de prezența Maestrului Interior, mai ales în vise, și de faptul că era ghidat astfel în explorările sale interioare. Astfel s-a născut studiul său, contemplarea viselor, un aspect central al învățăturilor sale, și respectul imens pentru înțelepciunea care se află în fiecare din noi.

Despre activitatea sa și stilul de terapie

Deși au fost mai multe influențe în viața lui, activitatea sa a evoluat independent de orice tradiție spirituală sau religioasă. Învățăturile sale, care sunt accesibile tuturor, constituie o cale de transformare, de trăire conștientă. Este o invitație la ceea ce el numește “vitalitate radicală“ – vitalitatea care survine din profunzimile ființei.

Învățăturile lui Richard se nasc dintr-o gamă mai largă de abordări orientale și occidentale. Richard are darul de a comunica aceste principii fundamentale ale diverselor tradiții într-un mod modern și actual. Toate conferințele și seminariile susținute de Richard sunt diferite chiar dacă temele sunt aceleași. El are capacitatea rară de a conduce publicul către starea de conștiință care este prezentă în interiorul său. Asistând la discursul lui ai sentimentul că ți se adresează direct, nevoilor și problemelor tale, fiind născut din centrul sferei universale și infinite.

Stilul lui Richard de a-și comunica învățăturile este foarte direct și respectuos. În toate programele desfășurate a ghidat participanții spre conexiunea profundă cu sinele lor profund. Scopul lui este acela de a învăța persoanele să devină proprii lor profesori și nu doar să urmeze calea lui sau a altora. Participanții învață direct să experimenteze multidimensionalitatea conștiinței și cum să recunoască și să se elibereze de limitările convingerilor lor. El predă modalitatea de abordare conștientă a emoțiilor amenințătoare, în special a fricii sub toate formele ei, astfel încât să poți să gestionezi aceste spații întunecate într-un mod creativ și liber.

Toate instrumentele și practicile pe care le vei învăța sunt create pentru a fi flexibile, pragmatice și ușor de adaptat în viața ta zilnică. Această abordare se adresează tuturor palierelor ființei: corp, minte, emoții, energie și Sinelui tău, astfel încât schimbarea să fie profundă și durabilă. 

Cărți publicate:

The I That Is We: Awakening to Higher Energies Through Unconditional Love.(1981)

How Shall I Live: Transforming Any Health Crisis Into Greater Aliveness, (1985)

Fluturele negru: O invitație la vitalitate radicală (1987)

The Second Miracle: Intimacy, Spirituality, and Conscious Relationships (1995)

Words That Shine Both Ways (1998)

Mandala Ființei: Drumul către percepția conștientă (2007)

Vindecarea începe în interior: Transformă-ți viața prin puterea prezenței (2011)

Citate

„Bogăția oricărei ființe umane este cunoașterea de sine. A avea o cunoaștere de sine superficială înseamnă a fi sărac. Și totuși, un lucru precum deșteptarea radicală, care ne amplifică enorm cunoașterea de sine, nu este produsul unei asemenea cunoașteri. În momentul propriei mele deșteptări, mi-am dat seama cât de adevărat este acest lucru. Aveam în spate ani întregi de explorare terapeutică și de lucru cu abordări netradiționale, precum cea a lui Gurdjieff. Evoluasem enorm în ceea ce privește înțelegerea de sine, dar în momentul deșteptării am avut impresia clară că nimic din toate acestea nu contribuise direct la deschiderea mea. De fapt, am înțeles limpede cât de mult din ceea ce făcusem acționase mai degrabă în direcția eliminării energiei necesare procesului de deșteptare și nu pentru a susține Realizarea. Astfel, dintr-o anumită perspectivă, terapia încetinește procesul transformator. Cred că e probabil să se întâmple așa atunci când folosim procesul pentru a fugi de noi înșine. De asemenea, ori de câte ori terapia operează pe baza prezumției sănătății, ea limitează explorarea la o înțelegere a patologiei, în loc să permită o relație cu reală creativitate și vitalitate. Totuși, în momentul deșteptării am fost recunoscător pentru toate experiențele trăite. Terapia mea a acționat ca o valvă de presiune pentru a elibera tensiunea energiei acumulate în moduri mult mai puțin autodistructive decât ar fi putut să fie. Procesul de deșteptare a fost astfel încetinit până când am ajuns la momentul potrivit, firesc. În plus, cum explorasem deja complet structurile psihice care s-ar fi putut dovedi, la o energie mai înaltă, extrem de constrângătoare și de distructive, ele nu au mai reprezentat un mister pentru mine; pur și simplu, nu mă simțeam îndemnat să-mi interpretez experiența la acest nivel. Sunt sigur că asta mi-a înlesnit o explorare mai creativă după deschidere și că m-a ajutat enorm în procesul dificil al întregirii.”

“La început, când calea pare să ducă spre o conștiință mai vastă, spre înțelepciune și puteri psihice sporite, valoarea ei pare mai vizibilă și avem și tovarăși de drum. Dar treptat, pe măsură ce ea devine tot mai mult o relație existențială cu ființa noastră așa cum este ea în momentul prezent, ajungem să întâmpinăm viața și să ne desfășurăm munca într-un spațiu din ce în ce mai gol. Iar golul se transformă ușor în disperare dacă nu trecem dincolo de poarta singurătății.

Așteptăm confirmare din partea altora. Vrem aprobare și recunoaștere. Vrem să ne uităm în jur și să vedem că și alții urmează aceiași pași, pentru a ne asigura astfel că suntem pe calea cea bună. Dar, în cele din urmă, trebuie să renunțăm la asta. Călătoria nu mai este făcută pentru oricine sau pentru orice scop și nu putem ști dacă drumul e cel bun.

Călătoria trezirii conștiinței s-a desfășurat de la o înțelegere la altă înțelegere, de la consacrare la o consacrare mai profundă. În final, suntem singuri, adesea înconjurați de cei pe care-i iubim și de admiratori care simt lumina relației noastre  mai profunde cu viața și vor să creadă că ea vine din certitudinea noastră sau din valorile pe care cuvintele noastre par să le comunice. Ei se tem adesea de durerea pe care o vor vedea clar din când în când, căci cu cât pătrundem mai adânc în singurătate, cu atât mai grea devine povara vieții pe care o purtăm. Cea mai simplă contemplare din partea noastră ne umple de necunoaștere și, odată cu aceasta, se aude chemarea inimii la înălțarea și împlinirea a tot ce ființează. 

Asta e poarta singurătății. Ne afirmăm clar propriul adevăr, în relație cu ceea ce există, și nu există loc de întoarcere, pentru că totul este Dumnezeu Viu. Este o stare de întregire atât de solicitantă, încât ne întrebăm la nesfârșit: „De ce eu? Cum de-am ajuns aici?”. Asta e lumina și totodată durerea de pe fața sfinților. Este punctul în care înțelegerea noastră ne-a depășit capacitatea de a opta pentru sau împotrivă. Trăim din adâncul ființei așa cum e ea în momentul prezent și nu mai putem ști dacă suntem iubiți sau iubim, nu mai putem acționa cu convingerea că acțiunea noastră e justă.  Acționăm din întregirea ființei noastre, temându-ne chiar și că rugăciunile pe care le rostim sunt o respingere a adevărului imanent al lui Dumnezeu. Vedem clar că nu am avut niciodată controlul asupra vieții noastre, că fiecare efort de a câștiga control asupra vieții și de a o direcționa ne-a despărțit de noi înșine. În asta există o imensă libertate, pacea singurătății. Ne dăruim liber vieții. Nu mai privim înapoi, nu ne mai întrebăm dacă suntem acceptați sau înțeleși. Rămânem deschiși , neobstrucționați și împăcați.”

„Transformarea fundamentală reprezintă o schimbare radicală la nivelul structurii energetice; este nota nouă ce apare atunci când vechiul sistem face un salt calitativ către un nivel de energie superior. Așa cum am văzut, un asemenea eveniment poate fi urmat de schimbări majore la nivelul sistemului corp-minte: vindecarea, care se produce atât în plan fizic, cât și psihic, o nouă creativitate ce începe să apară și deșteptarea conștiinței mistice. Transformarea produce un sistem energetic nou, caracterizat de o sensibilitate mai mare, care emană la rândul lui mai multă iubire. În acest sens, se poate spune că noul sistem reflectă o întregire mai cuprinzătoare. Dar, deși este mai sensibil, el este, totodată, mult mai stabil. Iar acest lucru este important, deoarece individul aflat într-un proces de transformare are capacitatea de a se confrunta cu situații foarte dificile și, în același timp,  să fie deosebit de deschis și de înțelegător. Cel mai important este faptul că nu e vorba  despre o schimbare superficială, adăugată pur și simplu la dinamica anterioară a vieții pentru a determina unele modificări ale perspectivei sau valorilor, ci este o schimbare ce inițiază o dinamică complet nouă a vieții.”

“Educația spirituală poate și trebuie să înceapă încă din primii ani ai copilăriei. Prin educație nu înțeleg impunerea credințelor și valorilor noastre de la maturitate și în nici un caz inocularea moralei religioase dogmatice. Mă refer însă la recunoașterea  faptului că într-un copil există un tărâm mai vast al sensibilității și la efortul de a-i asigura spațiul potrivit pentru a exprima această sensibilitate. Desigur, fiecare copil trebuie să învețe care sunt granițele, pentru a putea funcționa, dar asta nu trebuie să însemne ignorarea sau suprimarea conștiinței lui profunde, care percepe dincolo de aceste granițe. 

Copiii sunt foarte sensibili la energie, și această sensibilitate le permite să perceapă direct teritorii pierdute pentru adultul obișnuit.  Ei pot să-și perceapă interconexiunea cu lucruri vizibile sau invizibile și au un simț înnăscut al adecvării acestor percepții. Deși gradul de sensibilitate spirituală este cu siguranță diferit de la un individ la altul, el face parte din noi, în mod universal, încă din primele momente ale vieții. Astfel, atunci când încercăm să descurajăm un copil în legătură cu acest nivel al experienței sau când încercăm să-i plasăm prematur experiența într-un context mai adecvat cu nivelul nostru de dezvoltare, reușim să-l înstrăinăm de o temelie esențială a vitalității sale. Când se întâmplă acest lucru, schimbările transformatoare viitoare  vor crea mari perturbări, așa cum se observă foarte clar în cazul adolescenților din societatea occidentală. Iar când adolesecența este atât de perturbatoare, trezirea conștiinței mistice, mai târziu în viață, poate să creeze și ea un sentiment copleșitor de dezorientare, și nu o mare binecuvântare, cum ar putea fi.”

“Odată ce noi, ca părinți, înțelegem că transformarea noastră nu e o înfăptuire personală, pentru care trebuie să luptăm ca și cum ne-ar aparține exclusiv, ci un proces  care oferă tuturor vitalitatea amplificată, conflictul dintre transformarea personală și viața de familie se evaporă pur și simplu. Astfel rămânem cu un proces  provocator de descoperire și cu ocazia de a ne adânci înțelepciunea. Conștiința noastră ajunge să fie pe deplin prezentă la ceea ce se întâmplă și să examineze totul în raport cu consacrarea noastră profundă. Ne amintim că schimbarea fundamentală este de fapt Har și descoperim voluntar echilibrul care servește deopotrivă copiilor noștri și nouă înșine. E un proces de cuprindere, dar și de renunțare sacră și de îmbrățișarea cotidianului. Nu lăsăm la o parte impulsul transformator pentru că momentul nu e convenabil, dar nici nu-l închidem în vreun stereotip străvechi, care îl separă de viața de familie. Asta nu neagă impulsul transformator și spiritual profund, ci ne permite să-l punem în slujba vieții noastre cotidiene.”

“Hristos a spus că nu a venit ca să dărâme legile vechi, ci ca să le îndeplinească. Stă în însăși natura Realizării faptul că ea se dezvoltă din vechea conștiință, chiar dacă o transcende. Pentru a trece dincolo de război, trebuie să luăm din el tot ce e mai bun – disciplina, angajarea lipsită de egoism, cooperarea și camaraderia profundă, țelurile clare – și să ne păstrăm sentimentul de mirare, mister și necunoaștere care aliniază în mod repetat conștiința față de un lucru aflat dincolo de ceea ce putem concepe. Asta ni-l amintește pe Socrate în timpul războiului din Peloponez, stând în transă în timp ce zăpada i se adună pe umeri, iar oamenii mor în jurul lui. Poate că era atât de transportat de energia produsă de soldații care luptau, încât ajunsese la Samadhi. Se spune, că mai târziu, a afirmat că pe câmpul de luptă există mai multă iubire decât a existat vreodată acasă sau  în templu. Ceea ce a observat el a fost energia omenirii lucrând concertat pe o scară mai largă și, cu toate că acțiunea era distructivă la un anumit nivel, ea producea totodată, de la nivelul realizării, chiar combustibilul conștiinței transcendente.”

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Fluturele Negru”

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Newsletter

Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele noutăți