Skip to content
Cărțile Maestrului Interior

Călătoria Eroinei

Călătoria Inimii este un spațiu de experiență, de transformare a percepției și a modului în care trăim. În acest punct, Călătoria Inimii se intersectează cu cartea autoarei Maureen Murdock– Călătoria Eroinei. Este călătoria noastră a tuturor, femei și bărbați. Însă, în primul rând, este o carte despre călătoriile femeilor îndrumate de autoare în a lor aventură. Femei purtate de aripile propriilor visuri și viziuni. Aceeași aventură ca și a ta. Aceleași visuri și viziuni precum ale tale.

 O carte ghid către conștientizarea, asumarea și întruparea Puterii Feminine. Una dintre Cărțile Maestrului Interior.

74.00lei

În stoc

În cultura contemporană femeile au de făcut o călătorie. Este călătoria îmbrățișării naturii lor feminine profunde, este călătoria care le învață cum să se prețuiască ca femei și cum să vindece rana profundă a feminității. Este o foarte importantă călătorie interioară către transformarea într-o ființă umană profund integrată și echilibrată. Dar, ca în aproape toate călătoriile, drumul eroinei nu este ușor; nu are indicatoare ușor de văzut și nici ghizi atotștiutori. Nu există hartă, nu există indicații, nu există o vârstă bine stabilită la care începe călătoria. Nu există linii drepte. Este o călătorie care adeseori nu este validată de lumea exterioară; de fapt, adeseori lumea exterioară interferează cu aceasta și o sabotează.

Stadiile călătoriei sunt ciclice, iar o persoană poate fi în mai multe stadii în același timp. Spre exemplu, încerc să vindec ruptura mamă/fiică, dar în același timp încerc să integrez două părți diferite ale naturii mele. Călătoria eroinei este un ciclu continuu de dezvoltare, creștere și învățare.

Călătoria începe cu strădania eroinei de a-și descoperi identitatea. „Chemarea” poate fi auzită la orice vârstă, dar de obicei se produce atunci când „vechiul sine” nu își mai găsește locul. Acest lucru se poate întâmpla când tânăra femeie își părăsește casa pentru a pleca la facultate, pentru a lucra, pentru a călători sau când începe o relație. Sau se poate întâmpla când o femeie între două vârste divorțează, se reîntoarce la lucru sau la studii, când își schimbă cariera sau când îi pleacă copiii de acasă. Sau se poate întâmpla pur și simplu când o femeie își dă seama că nu are un simț propriu al sinelui.

Când o femeie se concentrează asupra proceselor călătoriei interioare, ea nu va mai fi aplaudată și lăudată de lumea exterioară. Întrebările pe care și le pune despre valorile vieții îi stânjenesc pe cei angajați pe calea succesului exterior. Din acest motiv o astfel de călătorie presupune mult curaj și încredere că ajutorul spiritual va veni la momentul potrivit. Multe femei se reunesc pentru a studia, a împărtăși și a onora feminitatea și toate lucrurile pe care ele însele sau întreaga cultură le-au pierdut. Multe femei găsesc alinare și bucurie în ritualurile pe care le creează împreună pentru a sărbători ritmurile naturii și pentru a marca etapele importante din viața lor și a celor dragi.

Autori

Maureen Murdock
Maureen Murdock este autoare, educatoare, psihoterapeut și fotograf.

Maureen își îmbină interesul pentru misteriosul proces al psihicului, cu un studiu al mitologiei și o dragoste de a scrie povestiri și memorii. În acest scop, îi ajută pe oameni să exploreze semnificația în viața lor prin excavarea amintirilor lor în prelegeri și ateliere de lucru în Statele Unite și în clase de memorii la Salonul de scriere din San Francisco, programul de scriitori ai UCLA și în grupurile de memorii private din Santa Barbara, San Francisco și Los Angeles.

Maureen a scris articole despre boli mintale, dependență și incarcerare în publicații profesionale, Huffington Post. Lucrează ca voluntar în închisorile din California cu AVP (Alternatives to Violence Project).

Explorează  https://www.maureenmurdock.com/

Citate

“Eroina noastră își pune armura , își ia sabia, își alege cel mai rapid armăsar  și purcede la bătălie. Și își găsește comoara: o diplomă academică, un titlu corporatist, bani, autoritate. Bărbații zâmbesc, îi strâng mâna și îi urează bun venit în club.

Dar după o perioadă de contemplare a priveliștii din vârful ierarhiei sociale, timp în care eroina se ocupă de tot, uneori și de carieră și de copii în același timp, vine întrebarea “Ok, am reușit, acum ce mai urmează?” Și începe să caute următorul obstacol peste care să se cațere, următoarea promovare, următorul eveniment social, umplându-și fiecare clipă liberă cu “a face”.  Ea nu știe cum să se mai oprească, cum să spună nu și se simte vinovată de ideea de a dezamăgi pe cineva care are nevoie de ea. Ea devine dependentă de reușită și fiecare nouă putere îi conferă o stare “amețitoare”.

În acest stadiu, adeseori femeia începe să se simtă în discordanță cu ea însăși sau poate trece printr-o boală fizică sau printr-un accident. Și începe să se întrebe: “Pentru ce sunt toate astea? Am obținut tot ceea ce mi-am propus să obțin și în mine am un gol. De ce am senzația asta cumplită de singurătate și dezolare?De ce mă simt trădată? Ce am pierdut?””

“Ca să poată distruge mitul inferiorității, femeia trebuie să poarte propria sabie a adevărului și să-i ascută tăișul de piatra discernământului. Adevărurile atât de multor femei au fost ascunse de miturile patriarhale, încât femeile trebuie să găsească noi forme, noi stiluri și un nou limbaj pentru a-și exprima înțelepciunea. Femeia trebuie să își găsească propria voce. 

Îmbunătățirea abilităților de comunicare poate ajuta eroina să se descurce cu diferite tipuri de oameni. Iar curajul de a-și prezenta viziunea poate inspira și alte femei să creadă  în imaginile și vorbele proprii. Cu cât vom vedea mai multe piese de teatru și poezii scrise de femei, dansuri și medii de lucru gândite de femei, cu atât vom învăța să prețuim mai mult vocea feminină. Fiecare femeie care dezvrăjește mitul inferiorității feminine devine un model pentru celelalte.”

“Tocmai de aceea este atât de necesar să redefinim termenii de erou și eroină în epoca noastră. Călătoria eroică nu se referă la putere, cucerire și dominație; este un efort de a aduce echilibru în viețile noastre printr-o relație armonioasă între aspectele noastre feminine și masculine. Eroina zilelor noastre trebuie să se confrunte cu frica de  a-și redobândi natura feminină, puterea ei personală, abilitatea de a simți, de a vindeca, de a crea, de a schimba structuri sociale, de a clădi viitorul. Ea ne aduce înțelepciunea de a înțelege  că suntem interconectați cu toate celelalte specii, ea ne învață cum să trăim împreună în acest vas global și ne ajută să regăsim femininul în viața noastră. Tânjim după ea …”

„Ea a grăit un adevăr cunoscut de toate femeile care au trecut prin această coborâre. Femeile se regăsesc pe sine coborând în adâncurile ființei lor; bărbații se regăsesc urcând către lumină. A săpa în pământ pentru a se regăsi pe sine este o metaforă care exprimă procesul de inițiere al femeii. Experiența spirituală a femeii este de a intra și mai adânc în sine, nu de a ieși din el. (…)

Femeia coboară în adâncuri pentru a-și regăsi acele părți  din sine în momentul când și-a respins mama și a făcut țăndări oglinda feminității. Pentru a putea face această călătorie , femeia renunță la fascinația pe care o are pentru intelect, pentru jocuri și pentru mintea culturală și face cunoștință, poate pentru prima dată, cu trupul ei, cu emoțiile ei, sexualitatea ei, imaginile ei, valorile ei, mintea ei. Iată ce găsește ea în adâncuri. 

Scriu despre această coborâre cu tulburare în suflet, pentru că respect foarte mult acest proces și nu aș vrea să-l trivializez. Este o călătorie sacră. Din păcate, în cultura noastră acest proces este catalogat drept depresie, ca boală pentru care femeia trebuie să ia repede medicamente, ca afecțiune ce ce trebuie eliminată cât mai curând posibil. Nimănui nu-i place să fie în preajma unui om deprimat. Dar dacă am alege să cinstim această coborâre ca act sacru, ca aspect necesar în procesul de autocunoaștere profundă, mai puține femei s-ar rătăci în alcool, relații abuzive sau droguri. Și-ar putea trăi senzațiile fără rușine, și-ar putea experimenta durerea fără apatie.”

“Când o femeie se află în procesul coborârii, ea se poate simți  despuiată, dezmembrată sau devorată de furie. Ea simte că își pierde identitatea, că iese din sfera rolurilor cunoscute; resimte frica ce vine odată cu pierderea. Se poate simți uscată, lipsită de sexualitate, poate fi cuprinsă de sentimentul sfâșietor de a fi întoarsă pe dos. Și poate rămâne mult timp acolo, în întuneric, așteptând, în timp ce viața în exterior își continuă cursul. (…)

Coborârea este o compulsie; indiferent cât de mult încercăm să o evităm, la un moment dat începem călătoria către adâncurile noastre. Nu este un drum fermecător, dar el ne aduce invariabil putere și o clarificare a percepției de sine. …”

“Atunci când o femeie revine din „coborârea” sa, ea redevine stăpână pe trupul său, atât în dimensiunea sa fizică, cât și în cea sacră. Ea începe să fie conștientă de nevoile sale. Prin felul ei conștient de a mânca, de  a face exerciții, de a face baie, de a se odihni, de a vindeca, de a face dragoste, de a naște, de a muri, ea ne aduce tuturor aminte de sanctitatea femininului. Pentru cele mai multe femei, inclusiv eu însămi, cele mai sacre momente au fost de natură fizică: să fiu ținută în brațe, să fac dragoste, să dau sân unui copil. Nimic nu m-a adus mai aproape de extazul sacrului decât nașterea. Dimensiunea sacră este întrupată, iar sufletul unui om, la fel ca sufletul unei culturi, nu poate evolua dacă trupul nu este pus la loc de cinste.”

„Suntem rupți de femininul creator din noi înșine; mintea noastră rațională nu dă doi bani pe el, îl ignoră, așa cum ignoră intuiția, sentimentele și înțelepciunea profundă a trupului. „Pe măsură ce am intrat tot mai mult pe tărâmul logosului, în detrimentul erosului, a părții stângi a creierului în detrimentul celei drepte, ne-am înstrăinat tot mai mult de această sursă nearticulată de înțeles care se numește femininul, Zeița, Pocalul.” Simțim tristețea și însingurarea acestei înstrăinări, dar nu ne dăm seama că aceste sentimente provin dintr-un dezechilibru intern al naturii noastre.

Masculinul este o forță arhetipală, nu un gen. Ca și femininul, este o forță creativă care sălășluiește în toți bărbații și în toate femeile. Dar atunci când este în dezechilibru, când nu se mai raportează la viața reală, el devine combativ, critic și distructiv. Acest arhetip masculin poate fi rece și inuman; el nu ține cont de limitările noastre umane. Machismul lui ne spune să mergem înainte, indiferent de prețul pe care trebuie să-l plătim. El solicită perfecțiunea, controlul și dominația totală; nimic altceva nu este suficient. Natura noastră masculină, întocmai ca Regele Pescar, este rănită.

Pocalul este simbolul principiului feminin sacru, creator, accesibil nouă tuturor. Pocalul îl poate vindeca pe Rege, la fel cum femininul ne poate vindeca natura masculină.”

“În viața fiecărei femei vine un moment în care poate face o anumită alegere în privința ființei sale. Ea se poate confrunta cu dileme referitoare la relația în care este , carieră, maternitate, boală, îmbătrânire sau tranziția vârstei de mijloc. Pentru un timp nu foarte îndelungat – poate o lună, poate un an – ei i se oferă aceeași oportunitate care i s-a oferit lui Parsifal: ea are ocazia de a fi în situație, de a o evalua și de a se întreba “Ce rană am?”.

Dacă ea se află, conștient sau nu, pe calea războinicului, poate continua cu stoicism pe acest drum, rafinându-și identitatea și puterea în lume, sau își poate internaliza abilitățile dobândite în călătoria eroinei, integrându-le înțelepciunii naturii sale feminine. 

Nu este nici o îndoială că ea are nevoie de masculin: “inconștientul nu poate realiza singur procesul de individualizare, el este dependent de colaborarea conștientului. Iar pentru asta este nevoie de un ego puternic”. Ea are nevoie de o relație cu masculinul lăuntric pozitiv, Bărbatul cu Inimă.  El o va sprijini cu puterea și compasiunea sa, ajutând-o să-și vindece egoul obosit și să-și redobândească înțelepciunea feminină. Dar pentru ca acest Bărbat cu Inimă să apară, ea trebuie să își onoreze natura feminină.”

“Acum, la început de mileniu, sarcina eroinei este de a-și găsi aurul și argintul lăuntric. Ea trebuie să își dezvolte o relație pozitivă cu Bărbatul său lăuntric cu Inimă și să-și găsească vocea Femeii Înțelepte, pentru a-și vindeca înstrăinarea de femininul sacru. Când ea își onorează trupul, sufletul și mintea, vindecă ruptura din sine și din cultura noastră. Femeile zilelor noastre încep să aibă curajul de a-și exprima viziunea, puterea de a-și stabili propriile limite, dorința de a fi responsabile de sine și de alții într-un mod nou și diferit. Ele reamintesc omenirii de origini, de necesitatea de a trăi chibzuit, de obligația de a proteja viața pe pământ.”

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Călătoria Eroinei”

Newsletter

Abonează-te la newsletter și primești un cupon de reducere de 10% pentru prima ta comandă pe site-ul Călătoria Inimii