| 3 Porți ale transformării există în viața unei femei: Menstra, Maternitatea și Menopauza. Dintre acestea, ultima Poartă este aceea a Înțelepciunii, a Transcendenței și a Viziunii. Mult timp, de-a lungul vieții, am crezut că a fi cât mai eficientă și cât mai productivă în tot ce făceam era ceva cu care mă puteam lăuda. Eram mândră de cum le așezam în așa fel încât să le fac pe toate cât mai … eficient. Credeam că doar prin a face (cât mai multe și toate în același timp, dacă se putea)! meritam să exist în această lume. Eram convinsă că doar depășindu-mi limitele, mereu și mereu, deveneam mai bună, mai merituoasă. Moștenisem convingerea că pentru a fi iubită, trebuie să fac, să dovedesc, să demonstrez, să fiu eficientă. Să nu carecumva să creadă cineva c-aș fi o leneșă, gândeam atunci. Eu fac! Deci, exist! Eu fac multe! Deci, merit să fiu iubită. Chiar dacă am dizolvat aceste vechi convingeri și chiar dacă de foarte multă vreme a fi este mult mai important decât a face, conștientizez că nu-mi pică prea bine unele simptome ce-mi însoțesc acum trecerea prin marea poartă – menopauza. O permanentă stare de oboseală în fundal, dureri de cap, uneori îmi este dificil să-mi limpezesc ceața gândurilor, valuri uriașe de emoții vlăguitoare, somn neregulat. Dacă n-aș fi curățat această dependență de productivitate, acum, cu toate schimbările ce se petrec în corpul meu, mi-ar fi fost foarte greu să accept că nu mai sunt … eficientă. Unde mai pui și faptul că am început să am distorsiuni (grave, după unii apropiați) în ceea ce privește timpul liniar. Eu, cea care eram chiar întruparea punctualității și considerată a fi regina calendarului bine organizat (pentru anul viitor, de cu un an înainte!!!), am început să am alergie chiar și la cuvântul „calendar”, darămite să-l mai și deschid și să-l umplu ochi. Gol, cât mai gol, prefer să-l las acum! Un calendar din ce în ce mai gol. Spațiu. Simt să-mi creez cât mai mult spațiu, recunoscând adevărul din această formulă: timpul = Viață. Adică, sunt atentă la cum îmi investesc „timpul”. Cu cât mai mult timp petrec în starea de Prezență, cu atât mai mult simt VIAȚA ca fiind un prețios miracol. Trăiesc, zilnic, o sete indescriptibilă pentru spații cât mai goale și când mai neprogramate în propriul meu calendar. Am dezvoltat o alergie la „eficiență”, „performanță”, „exactitate și precizie” și am ales să mă las în curgerea Existenței, să mă bucur de spontaneitate și să accept, cu încredere totală, schimbările bruște. Chiar dacă sunt din ce în ce mai multe adolescente și femei tinere care vin către mine pentru călăuzire, mentorat și pentru Retreaturi Personalizate, o bună parte din femeile cu are lucrez în însoțirea individuală se află acum fie în anii de pre-menopauza fie deja la menopauză. Poate că și tu ești sau te apropii de această etapă. Poate ai trăit deja pre-menopauza fără s-o conștientizezi cu adevărat, fără s-o împărtășești cu alte femei. Sau, poate, mult prea puțin ți-ai onorat această trecere, neavând cu cine să împărtășești despre ce trăiai. Poate că te-ai chinuit să rămâi în eficiență și productivitate și asta ți-a produs mai multă durere și mai multă confuzie. Și, poate, precum multe femei, nici nu ți-ai dat seama cât de importantă este această schimbare, această trecere. Ca și femei, de-a lungul vieții, avem parte de 3 mari rituri de trecere: Menstra, Maternitatea (fie că sunt copii biologici, adoptivi sau creații) și Menopauza. Dintre toate trei, Menopauza este cel mai semnificativ rit de trecere pentru sufletul nostru. În Cercul Sacru Anam Cara (un cerc de femei în care ne vindecăm și curățăm, ne conținem și ne recunoaștem, explorăm și călătorim, ne ascultăm și ne susținem), am creat un Rit de Trecere pe tema: Marea Poartă – Menopauza. Un Rit de Trecere unde fiecare femeie prezentă a împărtășit despre sentimentul de haos și de nemulțumire, despre sentimentul de pierdere, despre nevoia de a lăsa, de a da drumul, nevoia de a găsi un sens în ceea ce privește trecutul și nevoia uriașă de a își reorganiza identitatea. Menopauza este o trecere, pentru noi femeile, către întruparea propriei autorități și recăpătarea adevăratei puteri creatoare. Menopauza este despre asumarea responsabilității propriei vieți, despre conștientizarea că mai există un scop vital în viață chiar și după ce trecem prin această etapă – Menopauza – Marea Poartă, cum o numim noi în Cercul Sacru Anam Cara. Nu este nicidecum o patologie sau un final, Menopauza. Ci este, cu adevărat, poarta către a doua jumătate a vieții noastre de femei. Oricât de dureroasă sau de provocatoare este trecerea prin această poartă, este doar o trecere nu un final. Iar când facem această trecere într-un mod conștient și însoțite, susținute, conținute, ascultate, iubite, de cei apropiați din familia sau de cercul în care aparținem, trecerea este mai ușoară. Sunt foarte recunoscătoare pentru Râul Roșu – Menstra sacră – ce a fost cu mine 40 de ani și care începe să dea semne că nu Nu știu cât va dura această trecere prin Marea Poartă – Menopauza, simt însă că este o mare schimbare, o transformare. O criză de identitate, ar spune unii. Mai degrabă, o calcinare a vechii identități și coagularea uneia noi. Sau, poate, este despre curajul de a merge dincolo de orice identitate. Căci orice identitate, veche sau nouă, tot e menită să moară, să se descompună sau să intre într-un proces de alchimie. La Menopauză, ca și femei, trăim o renaștere, dincolo de toate crizele, simptomele, durerile. O renaștere, da. Tot ce nu ne mai servește, moare, se descompune, se transformă în compost. Un fel de compost ce servește transformării și evoluției noastre. Compostul are sens în grădină, în solar, însă, sinceră să fiu, uneori, pare cam greu de acceptat când se petrece în corpul meu tot acest compost. Iar în societatea în care trăim, oricât de multe sunt schimbările din ultima vreme, se pare că încă este greu de acceptat acest „compost”, al femeii la Menopauză. Lumea în care trăim, este tot orientată pe productivitate, pe eficiență, pe facere, pe tinerețe fără bătrânețe, pe performanță. Cu tot sistemul care se năruie, mulți se agăță de „productivitate” ca de ceva fix, stabil. Le dă o așa zisă siguranță, faptul că fac ce au învățat și au tot făcut de-a lungul vieții. Eficiență. Cunosc mulți oameni (bărbați și femei) care consideră femeia ajunsă la Menopauză în termeni de „gata, s-a cam terminat cu ea”. Însă, ce mi se pare mie și mai trist este că multe femei văd Menopauza precum ceva rău, un final tragic, nicidecum precum o Poartă. Nu o pot vedea precum un pasaj, pentru că nu au fost învățate să vadă și să simtă astfel. DA, ceva se termină. Etapa Maternității (și nu mă refer doar la a da naștere unui copil ci și la „maternitatea” creațiilor eficiente și productive!). Cum să-și vadă femeia Menopauza precum o înflorire către înțelepciune când ea a fost învățată să se definească prin a face (productiv și eficient!) și nu prin a fi în ascultarea corpului căruia numai de productivitate și eficiență nu-i arde când este în această etapă. Dincolo de Menopauză (care durează NU până la finalul vieții, cum cred multe femei, ci câțiva ani) este post-Menopauza. Adică, etapa maturizării complete, a înfloririi întru înțelepciune și liniște. Dacă te afli acum în această trecere (pre-Menopauză, Menopauză), te încurajez să scrii, la rândul tău, să împărtășești cu alte femei. Să ne susținem, trecând prin această Mare Poartă. Împreună. Dacă productivitatea, eficiența, facerea a fost ceva ce ai prețuit, dă-mi voie să-ți spun: Menopauza nu îți cere să renunți la tot ce ai nevoie. Menopauza nu este un eșec. Nu ți se termină viața, la Menopauză! Nu îți pierzi „productivitatea” și nici relațiile și creațiile. E doar o transformare. Toate acestea se transformă. Productivitatea nu mai este o valoare. Adică, poate că abia acum, la pre-menopauză, Menopauză, ajungi să conștientizezi și să simți că valoarea ta nu rezidă doar în productivitate. Și nici în cât de eficientă ești. La Menopauză, ajungi să te poți iubi și aprecia chiar dacă nu mai ești în facerea compulsivă care, de atâtea ori, te-a condus la epuizare. La Menopauză ajungi să te iubești și dacă, uneori, ești „leneșă” sau dacă-ți oferi mai multe momente de răgaz, de odihnă. Eu am ales să meșteșugesc noi relații cu realitatea, de când trăiesc aceste simptome. Am ales să nu dau curs la tot ce se zice despre Menopauză. Nu este deloc așa, cum se zice la carte! DA, e adevărat, nu mai este aceeași productivitate. Sau, mai degrabă, nu mai este nevoia de a fi productivă. Însă, este oare asta ceva rău? Deloc. Vocea criticului de sine, a așteptărilor uriașe, a judecăților, s-a înmuiat. E mai mult îngăduință, în toate facerile de peste zi pe care, mai degrabă, le văd precum creații ce mă bucură. Bunătatea inimii, pare să-mi călăuzească lentoarea. Un nou mod de a crea și de a fi în relații. Un nou angajament în tot ce ține de Relație și Creație, dintr-un spațiu al recunoștinței, al abundenței, al non atașamentului față de un anumit rezultat. Valoarea mea nu rezidă în facerile mele. Adevăratele mele valori, în care-mi înrădăcinez creațiile și relațiile, sunt în acord cu principiile universale: adevăr, iubire, frumusețe, pace, vitalitate, bucurie. Și, mai ales, recunoștință pentru miracolul numit Viața, este ceea ce contează cel mai mult, acum, pentru mine. Pe aceste valori îmi clădesc creațiile și relațiile și tot lucrul de însoțire individuală. Îmi simt mai profund ritmurile naturale ale ființei. Chiar dacă ciclul menstrual nu mai are același ritm, ritmurile naturale continuă să fie. Simt când am nevoie să mă odihnesc, fără să mai forțez facerea. Simt nevoia de mai multă tăcere, introspecție, creație lăuntrică. Simt când să cer și cum să primesc, când să mă cobor în al meu întuneric lăuntric și cum să mă ridic de acolo, strălucind și emanând în lume luminozitatea ființei mele. În ultimii ani, ascult cu mare atenție și urmez un adevărat „Guru” – Mama Pământ. Ea mă învăța un alt fel de „productivitate” și de „eficiență”, atunci când vine vorba de semănat, de plantat, de a pune compost și a îngriji, de recoltat. Cu cât mai multă atenție îi oferim Mamei Pământ, cu atât mai multe binecuvântări ne oferă. Productivitatea, pentru mine acum, este despre a planta, a semăna, a plivi, a da de mâncare păsărilor (nu, nu avem găini, încă! Avem, însă Mierle, Pițigoi, Privighetori, Cuci, Ciocănitori, Ciori, Corbi, Pupeze, Gaițe … și mă bucur să le pun semințe în diferite locuri unde ele s-au învățat să vină). Productivitatea, pentru mine acum, este despre cum îmi întind rufele la soare, este despre cum le ascult, atunci când le culeg: Roinița, Vinețica, Cimbrișorul, Codița Șoricelului, Pătlagina și cum le pun la uscat. Productivitatea, pentru mine acum, este despre cum pregătesc frunzele de Ștevie sau plăcinta cu brânză de oaie sau plăcinta cu varză murată, despre lumânarea aprinsă pe micul Altar din „Corcoduș” și despre sutele de mici și simple, toate sacre, lucruri pe care le fac peste zi. Dar și despre ce codez în fiecare Poncho tricotat din lână de oi Țurcane marca AmmaRa. Productivitatea este și despre Poțiunile Magice din Alchimia Aromelor pe care, cu multă bucurie, le creez și le încarc la Lună Plină și le împărtășesc cu cei ce vor astfel de creații. Și se pare că eficiența am transpus-o acum și în cât de bine ascult păsărelele. Mierlele și Privighetorile, mai ales. Și am devenit foarte productivă în a mă relaxa în hamac. Această tranziție prin Marea Poartă, de la Maternitate către Menopauză, ne cere, nouă femeilor, să ne scuturăm de atașamentul față de rolul de salvator, de a face de toate pentru toți, în detrimentul propriilor nevoi. Dizolvăm dependența de a a demonstra, de a fi multi-tasking până la epuizare. Pe măsură ce trecem prin Marea Poartă, ne detașăm de arhetipul Mama și ne întrupăm (de alegem asta!), puterea înțelepciunii. Femeia matură, înțeleaptă, care știe să-și gestioneze energia valoroasă pentru o maximă productivitate cu un efort cât mai mic. Cu grație și forță blândă, în acord cu Mama Pământ și ritmurile ființei … Ritmuri care nu dispar odată cu dispariția ritmurilor ciclului menstrual. Mă simt binecuvântată să am în viața mea oameni dragi pe care mă pot baza în această mare trecere. Simt recunoștință pentru cei care m-au însoțit în parcursul meu, re amintindu-mi mereu că adevărata mea putere creatoare este înlăuntru și nu în faceri compulsive. Am curățat, în multe feluri, am vindecat, am primit și am dăruit, am transformat credințe vechi și obiceiuri toxice, care nu-mi mai serveau. Continuu să fac asta periodic – curățenie în gânduri, în credințe, în obiceiuri – pentru a onora femeia CE SUNT în această permanentă devenire. Iar această devenire nu mai este o facere ci o recunoaștere. Am simțit să scriu despre toate astea acum, cu gândul la tine, femeia care ești, oricare ar fi etapa în care te afli: Menstră, Maternitate, Menopauză. Intenția mea, cu această împărtășire, este ca tu să te simți susținută. Mă înclin în fața fiecărei femei din Cercul Sacru Anam Cara, femei cu care împărtășesc un spațiu de vindecare și cunoaștere, un spațiu în care ne putem da voie să ne simțim vulnerabile recunoscând că de acolo, din vulnerabilitate, ne naștem adevărata putere creatoare. Un spațiu în care să ne simțim susținute, ascultate. ÎMPREUNĂ, este mantra noastră zilnică. În ciuda multor alunecări în vechi temeri și îndoieli, mergem înainte, mereu înainte. Asta este calea ce-am numit Practica Puterii Feminine. Oriunde ai fi în lumea asta, Femeie dragă, acest spațiu – Cercul Sacru Anam Cara – este și pentru tine. Doar scrie-mi, dacă simți chemarea. Adu-ți aminte, femeie, că poți cere sprijinul, că sunt femei ce împărtășesc aceleași dureri, temeri, neliniști, tânjiri, nevoi. Împreună ne este mai ușor. A fost prea multă separare în lumea în care trăim. Încă mai este. Noi putem vindeca această rană fundamentală: credința că suntem separați, singuri, neiubiți. Nu este deloc așa. Fie ca bunătatea inimilor noastre de femei ce trec prin Marea Poartă, să dizolve separarea. Dacă ai nevoie de călăuzire, de mentorat, scrie-mi! Sau oferă-ți în dar un Retreat Live pe Colina Lunii. E greu de pus în cuvinte ce poți trăi pe Colina Lunii – în acest loc sacru, ancestral, încărcat cu energie tămăduitoare – unde frumusețea vindecă. AmmaRa |
Nu este nici un comentariu încă, fii tu primul.