Întoarcerea în Alb

Lasă-te renăscut din lumină

Luna aceasta ne oferă, cu ajutorul energiei prezente, multe oportunități de schimbare sau de resetare, prin evenimente și situații neașteptate. Oportunități de schimbare, mai ales, prin relațiile noastre. Mai precis, prin felul în care alegem să fim în relațiile noastre. Din modurile noastre vechi de a fi în relații, multe ni se vor tot zdruncina. Într-un fel unic fiecăruia, mai mult sau mai puțin, toți suntem pe Calea Conștienței iar energia prezentă, în această perioadă, ne ajută să fim mai conștienți de procesul vindecător și transformator la care suntem invitați.

Luna aceasta s-ar putea să fim mult mai conștienți de lucrurile și relațiile care pleacă acum din viețile noastre și să ne deschidem, cu mai mare ușurință, în fața lucrurilor și relațiilor care vin în viețile noastre. Însă, cea mai semnificativă conștientizare are de a face cu capacitatea noastră de a învăța să ne bucurăm și să celebrăm lucrurile și relațiile care sunt deja, chiar acum, prezente, în viața noastră.

Toți vom traversa situații bruște și neașteptate, în acest an. Contează, însă, cum alegem să le traversăm.

Toți vom fi aruncați în reacții vechi însă puterea de a nu le da curs este la noi. La fel cum tot nouă ne aparține puterea de a ne ancora, cu încredere, în spațiul sacru al inimii – centrul ființei noastre.

Toți deținem capacitatea de a fi mai flexibili cu ceea ce vine către noi, însă e nevoie să nu mai opunem rezistență sau să negăm, să nu mai (auto) judecăm sau să (ne) învinovățim.

Așadar, multe oportunități de schimbare sau de resetare, prin evenimente și situații neașteptate, ne oferă această lună.

Comunicare clară

În această perioadă, pare că toți ne simțim împinși în direcția creării unei mai mari clarități în modurile cu care comunicăm cu noi înșine, în primul rând, cu ceilalți și cu lumea din jurul nostru, cu întreaga Existență.

Dacă ești, cât de cât, în conexiune cu sensibilitatea ta, recunoscând-o precum o sursă de putere, cu siguranță, de multe ori ai simțit dezamăgire când cineva nu te-a înțeles așa cum ai vrut să fii înțeles.

De multe ori, poate, în loc să fii tu însuți, joci țonțoroiul în jurul celor dragi doar pentru că nu vrei ca ei să se simtă într-un fel care pe tine te sperie sau nu vrei ca ei să creadă cine știe ce despre tine.

De multe ori, nu rostești ceea ce vrei, cu adevărat, să rostești iar când o faci iese cam ca nuca-n perete, de nici ție nu-ți vine să crezi ce a ieșit. Și apoi aștepți ca celălalt să te înțeleagă când nici măcar tu nu te-ai înțeles pe tine. Aștepți și tot aștepți, din partea celuilalt, un ceva anume pe care nici tu nu îl poți defini și apoi începi să fii frustrat că acel ceva nu vine.

Poate că te-ai prins deja că acesta este un tipar de gândire, de judecată, de comportament, care tot apare în diferite situații, relații, contexte. Ceva ce nu ține de situație, relație, context ci de atașamentul față de vechea ta identitate. O identitate care se încăpățânează să se exprime într-un fel vechi, toxic și limitativ. Mai ales când ești pe punctul de a face o mare schimbare. La fel este pentru noi toți. Sabotorul lăuntric apare chiar când alegem să facem o schimbare. Vechea identitate se folosește de tot arsenalul pe care-l are la dispoziție doar pentru a rămâne vie.

Unul din motivele principale pentru care suntem frustrați în relațiile noastre (chiar cele mai semnificative) nu este pentru că ei nu ne înțeleg ci pentru că noi nu comunicăm clar ceea ce avem nevoie de la ei. De multe ori, nici măcar nu știm ce avem nevoie.

Este valabil și în ceea ce privește modul în care comunicăm cu noi înșine, nu doar cu ceilalți. Fie nu suntem pe deplini clari cu privire la ceea ce ne dorim, la ceea ce avem nevoie, fie nu ne dăm noi înșine ceea ce ne dorim și așteptăm de la ceilalți să ne dea. Sau, pur și simplu, suntem dependenți de vechea identitate și ne este frică de schimbare.

A rosti cu claritate care ne sunt dorințele, apoi a le comunica deschis și autentic, ajută la remedierea situației în care ne simțim neînțeleși.

Maree schimbătoare

În acest moment, energiile ne îndeamnă să examinăm, să rafinăm și să ne vindecăm relațiile personale și profesionale. Asta include, în primul rând, relația pe care o avem cu noi înșine, nu doar cu partenerul, cu familia, cu colegii de muncă. Include, de asemenea, relația pe care o avem cu lumea.

Luna februarie servește ca un moment excelent pentru a clarifica dinamica relațiilor noastre actuale – cum contribuim la ele și dacă dorim să facem unele schimbări personale importante, pentru a crea un echilibru mai mare în relațiile noastre pe măsură ce avansăm în procesul de vindecare și de transformare, de evoluție, în care suntem toți implicați.

Când simt neclaritate, în relațiile și creațiile mele, pe mine mă ajută să mă opresc și să-mi pun întrebări. Întrebări precum:

• Relațiile mele actuale (cea de cuplu, cele de prietenie, cele de creație) le simt a fi echilibrate, expansive și plăcute? Îmi aduc bucurie?
• Mă simt liber și deschis pentru a fi pe deplin așa cum simt să fiu, în toate privințele?
• Ce fel de relații mi-ar plăcea să experimentez mai mult?
• Dinamica relațiilor mele actuale este rezultatul repetării dinamicii pe care am văzut-o în copilărie la părinții mei, la adulții din jurul meu?

Aceste întrebări, te pot ajuta să obții o claritate mai mare. E adevărat, ajută mult și  să-ți dai voie să te iubești. Așa cum ești. Fără de judecată, fără de critică, fără de rușine sau vinovăție.

Dacă îți dai voie să recunoști, cu sinceritate, relațiile tale cu ceilalți sunt adesea o oglindă a relației pe care ai cultivat-o cu tine însuți. La fel este și pentru mine și pentru noi toți. Relațiile noastre cu ceilalți sunt, adesea, o oglindă a relației pe care am cultivat-o cu noi înșine.

S-ar putea să ne fi plasat în situații în care simțim adesea nevoia de a-i schimba pe ceilalți, de a-i controla – un semn că nu am stabilit un schimb echilibrat de sprijin, iubire și respect în relațiile noastre. Acest lucru se întâmplă ca urmare a faptului că nu ne iubim pe deplin pe noi înșine și nu ne onorăm propriile nevoi.

Acesta este momentul, chiar aici și acum, să lăsăm ca toate relațiile noastre să fie o reflectare a faptului că ne iubim pe noi înșine necondiționat. Transcenderea tiparului numit „a face să fim pe placul celorlalți”…

Cei mai mulți dintre noi nu am fost învățați cum să ne iubim și nu ni s-a arătat importanța de a ne clarifica nevoile și de a le transforma într-o prioritate. Cel mai probabil, am fost învățați să fim pe placul părinților noștri și a celorlalți dinaintea noastră. Relația pe care am avut-o cu părinții noștri afectează, în mod direct, fiecare relație pe care o trăim ca și adulți. Asta până când alege, în mod conștient, un proces de vindecare interioară. Cele mai importante lucruri de care un copil are nevoie de la părinți sunt: iubirea necondiționată, acceptarea și recunoașterea completă. Un copil merită să fie văzut, auzit și onorat pe deplin pentru ceea ce este cu adevărat, nu doar pentru ceea ce face sau realizează. Cu toate acestea, din cauza vremurilor în care au crescut și a propriei lor conștiențe limitate, cei mai mulți dintre părinții noștri, pur și simplu, nu a avut instrumentele necesare și nici capacitatea de a ne învăța ceva diferit de ceea ce au fost învățați în timpul propriei lor educații. Părinții noștri provin și ei dintr-o descendență ancestrală care le-a transmis traume nerezolvate. Aceste traume ocupă adesea atât de mult spațiu interior încât îi împiedică pe părinți să învețe cum să-și gestioneze propriile emoții folosind comportamente ce țin de mecanisme vechi de apărare și de tipare limitative de gândire.

Desigur, deoarece acești părinți nu sunt capabili să-și gestioneze propriile emoții, nu au nicio idee cum să-și susțină copiii în gestionarea emoțiilor. Acest tipar, care a avut un mare impact asupra noastră, ca și copii, are, de asemenea, un impact foarte puternic asupra copiilor noștri. Unul dintre cele mai mari efecte este că acest tipar îi învață pe copii, așa cum ne-a învățat și pe noi, să cerșim semne de validare, de recunoaștere, de iubire, de la cei din jurul nostru. Îl face pe copil să se contorsioneze pentru a se potrivi în orice vor părinții lui ca el să fie. Copilul începe să facă mai mult din ceea ce părinții lui consideră a fi bun și începe să respingă și să ascundă părțile din el însuși pe care părinții lui le consideră a fi rele sau inutile.

Eliberare din vechi tipare

Fiecare persoană vrea doar iubire și acceptare și vrea să fie privită ca o ființă umană bună. Nimeni nu vrea să-și dezamăgească părinții.

Pe măsură ce pășim pe calea procesului de dezvoltare personală, de vindecare, de transformare și evoluție, ne extindem conștiența pentru a înțelege și a simți că nu mai trebuie să cerșim în afara noastră semne de iubire, nu mai trebuie să ne compromitem pe noi pentru a-i mulțumi pe ceilalți sau pentru a primi iubire și acceptare, validare și recunoaștere.  Devenim un izvor de iubire necondiționată pentru noi înșine încât nu mai trebuie să ne contorsionăm pentru a ne potrivi, a ne mula după cum cred alții că ar trebui să fim. Ne împuternicim recunoscând că nu mai avem nevoie ca toți să ne placă, să ne iubească și să ne accepte. Devenim propriul nostru părinte, matur emoțional, pentru copilul nostru lăuntric și pentru proprii noștri copii care merită și au atât de mult nevoie de acest tip de părinte. Acesta este semnul că ne eliberăm de tiparul „a face orice pentru a fi pe placul celorlalți”.

Pare că energia prezentă în această lună este una benefică pentru ne smulge din acest vechi tipar, odată pentru totdeauna!

Distilarea și rafinarea relațiilor

Poate că și tu simți că unele dintre relațiile tale ar avea nevoie de un pic de distilare și de rafinare. Și dacă-i așa, dacă simți că unele dintre relațiile tale necesită o nouă coagulare, atunci procesul de mai jos te poate ajuta în acest sens.

Procesul numit „oglindire”:

Pasul 1: Gândește-te la o relație actuală din viața ta pe care dorești să o îmbunătățești

Pasul 2: Notează-ți toate modurile în care crezi că acea relație ar putea beneficia de un anumit rafinament sau îmbunătățire. De exemplu: o comunicare mai bună, o mai mare apreciere unul față de celălalt sau un schimb mai echilibrat de dragoste, de sprijin, de respect.

Pasul 3: Uită-te, fără de critică, la tot ceea ce ai scris și întrebă-te:

• Ceea ce am enumerat vreau ca celălalt să schimbe sau este ceva ce vreau să îmbunătățesc la mine însumi/însămi? Răspunde-ți cu sinceritate. Iar dacă răspunsul este despre tine, acum ai claritate asupra a ceea ce îți poți oferi pentru a construi o relație puternică și hrănitoare cu tine însuți/însăți. Acest lucru este vital, deoarece relația noastră cu propriul sine interior este fundația pe care ne construim și experimentăm toate relațiile. Dacă ai observat că mintea ta liniară a vrut să se ocupe de cealaltă persoană, adică dacă ai răspuns că este despre celălalt, atunci te rog să continui cu pasul 4.

Pasul 4: Întreabă-te: Cum îmi servește procesului de schimbare, sau dorinței mele de transformare, modul în care judec că mă tratează celălalt/ceilalți?

De obicei, răspunsul de bază la această întrebare ajunge să fie ceva despre siguranță și autoprotecție. Dorința de a-i schimba și de a-i controla pe ceilalți (de obicei, pe cei foarte dragi și foarte apropiați) este un model de supraviețuire cu care mintea s-a identificat, ca urmare a uitării. Uităm ceea ce Spiritul nostru a știut întotdeauna. Și anume, adevărata noastră esență nu poate fi niciodată controlată deoarece este infinită și eternă. Este totul! De fapt, nu îți dorești, cu adevărat, să controlezi pe nimeni. Acest impuls este doar modalitatea minții liniare de a se proteja. Cum ți se pare asta? Poate că acum, odată cu această nouă conștientizare sau readucere aminte, poți începe să înțelegi că relația a fost doar o oglindă, reflectându-ți înapoi cum te-ai tratat pe tine. Și așa cu toate relațiile din viața ta. Acestea sunt tipare care există atât la nivel conștient cât și la nivel inconștient ca rezultat al modului în care ai crescut și ai fost amprentat și ca rezultat al tuturor experiențelor personale pe care le-ai acumulat de-a lungul vieții…

Pasul 5: Cu conștientizarea faptului că tot ce ai scris pe lista ta a fost exact ce îți dorești să-ți oferi, întoarce-te peste articolele de pe listă și citește-le cu voce tare în următoarea declarație:

„Îmi doresc să-mi ofer ……….. (completează tu spațiul liber), așa că acum aleg să-mi dăruiesc asta.” Repetă aceeași afirmație pentru toate cele ce ai scris pe lista ta.

Pasul 6: Mulțumește-i persoanei la care te-ai gândit inițial pentru că a fost oglinda care ți-a arătat ceea ce nu ți-ai oferit pe deplin.

Pasul 7: Mulțumește-ți că ești atât de deschis și dispus să înțelegi că întreagă situație a fost, întotdeauna, doar despre modul în care tu te comporți cu tine însuți.

Pasul 8: Ia decizia de a-ți oferi tot ceea ce ai crezut vreodată că alții ar trebui să-ți dea și dăruiește-ți asta în fiecare zi. Iubire, validare, atenție, acceptare, recunoaștere. Făcând asta, tu te împuternicești pe tine.

Pe măsură ce devii cel care își oferă tot ceea ce credeai că alții ar trebui să-ți dea, descoperi că poți trăi viața în bucurie.

Vei începe să observi că oamenii care nu pot face aceste lucruri pentru ei înșiși, cum ar fi să se respecte, să se iubească, să se valorizeze, vor începe să iasă din viața ta sau să treacă undeva în fundalul vieții tale, în timp ce aceia care se iubesc, se respectă, se onorează și se validează, încep să apară din ce în ce mai mult în viața ta. Cu cât îți oferi ție ceea ce tot sperai ca alții să îți dea, cu atât mai ușor creezi relații noi sau le renaști pe cele prezente și semnificative, le înnoiești cu iubire și respect, cu comunicare mai clară.

Nu mai jucăm la impuse

Poate că abia cum, cu tot ce trăim la nivel colectiv, a venit momentul să nu mai jucăm la impuse ci să permitem focului lăuntric, focului transformator, să iasă și să ne călăuzească în procesul nostru de vindecare și de împuternicire, de trezire.

Unul din lucrurile care-i împiedică pe cei mai mulți oameni să-și trăiască viața la maxim este frica de necunoscut. Adevărul este că nu există așa ceva, nu există „necunoscut”, pentru că acea parte din noi, pe care o putem numi Spirit, știe deja totul. Da, Spiritul nostru „știe totul”, într-un mod care nu are absolut nimic de a face cu ego-ul. Ar trebui să ne bucurăm că Spiritul nostru știe exact ce trebuie să facă pentru a avea cea mai bună grijă de noi și că singura noastră sarcină, singura noastră responsabilitatea, este să onorăm îndrumarea pe care acesta ne-o oferă. Însă e nevoie, din când în când, să ne oprim, să ne punem întrebări și să ascultăm, cu sinceritate și fără de judecată, răspunsurile care ies dinlăuntrul nostru.

Imaginează-ți posibilitățile extraordinare către care te poți deschide atunci când renunți la frica de necunoscut și la tiparele vechi de gândire. Acele tipare care te-au limitat și continuă să te limiteze. Când renunți la acele moduri toxice de a-ți vorbi.

Eliberare din teama de necunoscut

Poate că, de fapt, toată nebunia ce trăim la nivel colectiv este o uriașă oportunitate de a ne elibera de teama de necunoscut, de a ne împuternici, de a ne trezi întru propria putere creatoare, de a ne încărca cu energia necesară pentru a depăși oricare dintre limitările anterioare pe care chiar noi ni le-am stabilit.

Poate că acum este momentul să observăm oportunitățile uimitoare care încep să se prezinte în viețile noastre pentru a ne ajuta să ne îmbogățim viața.

Fie că este vorba de relațiile cele mai apropiate sau de sănătatea noastră, fie că este vorba de creativitatea și creațiile noastre, fie că este vorba de relația cu bunăstarea și abundența din viața noastră, acum este momentul să ne deschidem față de binecuvântările, neașteptate multe dintre ele, care vin în calea noastră. Contează enorm să avem o atitudine flexibilă și curgătoare, deloc rigidă, să lăsăm Spiritul, Viața, să ne ghideze în Călătoria Inimii noastre. Acest lucru poate fi, uneori, puțin provocator pentru mintea liniară, pentru modul vechi în care ne-am tot chinuit să controlăm lucrurile și pe cei din jurul nostru. Și, totuși, în ciuda faptului că pare provocator, dureros chiar, dacă a existat vreodată un moment perfect pentru a ne lăsa liberi, acesta este!

Chiar dacă suntem în plină iarnă, acesta nu este un moment pentru a hiberna. Acesta este timpul să ieșim în lume și să ne exprimăm, să împărtășim iubirea și bucuria, să celebrăm cele ce ne unesc renunțând la credința cum c-am fi separați. Prin noi toți curge o energie puternică, vitală, care ne ajută în procesul de trezire. Contează să vrem să ne trezim și să ne împuternicim!

Fiecare dintre noi traversează schimbări uriașe, în această perioadă. Toți și fiecare în parte trăim o energie a reînnoirii. O gură de aer proaspăt ne este oferită fiecăruia. Doar să vrem să inspirăm profund.

Toți trăim oportunitatea unui nou început, o Coală Albă, idei proaspete și oportunități neașteptate care ne apar în cale. Doar să fim deschiși să primim.

Toți primim oportunitatea de a gândi altfel decât în trecut. Doar să alegem a privi viața dintr-o perspectivă diferită.

Această perioadă este marcată, pentru fiecare dintre noi, de o mare dorință de a ne îndrepta atenția asupra bunăstării noastre. Te invit să te întrebi:

Ce înseamnă, pentru mine, bunăstare?

Energia prezentă ne ajută, de asemenea, să ne concentrăm asupra activităților sănătoase, asigurându-ne că corpurile noastre sunt sincronizate cu mintea noastră. Imaginația noastră se trezește la viață iar creativitatea noastră crește. Ne vom simți, în următoarea perioadă, mult mai motivați să ne exprimăm prin artă și comunicare clară. Acesta este un moment potrivit pentru a începe un proiect creativ, deoarece ideile și pasiunile noastre creative nu vor fi inhibate de considerente practice. Un spirit inovator ne traversează. Și, în același timp, suntem capabili, în această perioadă, cu energia prezentă, să fim mai organizați, mai hotărâți, mai concentrați în a ne pune în acțiune planurile concrete.

Renunțarea la vechile dinamici

Flexibilitatea, dorința de împuternicire și de a avea o minte deschisă vor fi, de asemenea, importante în această perioadă. Dacă te simți încăpățânat și te ții de vechile dinamici de comunicare și de comportament, dacă te agăți de vechile structuri și de relațiile toxice care nu îți mai servesc, doar din frica de a da drumul, vei fi mult mai predispus la a te lăsa luat de valul inconștienței, valul adormitor.  S-ar putea să întâmpini mult mai multe greutăți decât dacă ai alege să curgi, să fii în flexibilitate și în deschidere, să dai drumul la vechi și să onorezi noul.

Agățarea de trecut, de vechi, de sisteme și structuri care, oricum, se zguduie, dispar, provoacă conflicte emoționale sau fizice, accidente sau te conduc la un comportament impulsiv cu consecințe negative.

Asumarea riscului

Energia prezentă te ajută și pe tine să-ți asumi riscul de a te aventura într-o direcție pe care, până acum, poate doar ai contemplat-o însă nu i-ai dat curs. Această „direcție” poate fi o relație (una nouă sau înnoirea, renașterea celei în care te afli în prezent), o creație, un proiect, o nouă zonă de studiu, o practică spirituală. Poate fi orice această nouă direcție. Doar dă-ți voie să simți entuziasmul cu care este îmbibată energia prezentă și ai curajul să te ridici, să te trezești și să mergi înainte. Fără impulsivitate, însă. Doar cu încredere și conștiență, cu elan creator și cu deschidere în fața noilor idei inovatoare. Pentru noi toți există disponibilă acea calitate independentă care ne sprijină în a ne rupe de vechile credințe și atitudini, de vechile moduri de gândire și de condiționări, făcând posibilă schimbarea. Căci despre schimbare este vorba pentru noi toți și pentru fiecare în parte. Schimbare, mai ales în relațiile noastre.

Fie să ne aducem aminte că schimbarea este despre noi înșine, întotdeauna, nu despre cealaltă persoană. Cu alte cuvinte, fie să stăm departe de judecată și de învinovățire.

AmmaRa

CALENDARUL CĂLĂTORIA INIMII