Înger și Mesteacăn

Un triptic de amintire

O amintire pe care o iluminez chiar acum, adică o aduc în lumina conștienței mele. Sunt copil. Mă obligă să dorm în fiecare zi când eu nu vreau asta. Trebuie să stau în pat cu ochii închiși. Lumina soarelui pătrunde prin jaluzele și apoi prin pleoapele mele, aurie. Dacă aș deschide ochii, aș fi deconspirat. Cineva veghează. Dar nu poate vedea ceea ce fac cu atenția mea. Corpul meu este nemișcat, respirația perfect regulată. Dar atenția mea aleargă pretutindeni. Pot să trăiesc ceea ce vreau, cu ochii închiși, pot să merg oriunde, să văd orice, să vorbesc cu oricine. Uneori mă plictisesc chiar și de asta. Și atunci fac modele din lumină, inventez întâmplări, oameni și altfel de ființe, locuri și aventuri. Pot să modelez orice fel de realitate, orice lume și orice formă și să o trăiesc.

O altă amintire, mult mai târziu, în povestea care se cheamă timp. Sunt tânăr jurnalist. Fac cel mai tare documentar al tuturor timpurilor. Trebuie să fie perfect. Sunt cu ochii închiși. Modelez lumina aurie care-mi traversează pleoapele. Dezasamblez felul în care percep realitatea. Privirea mea e un canal pentru atenție. Orice lucru văd, îmi resoarbe și polarizează atenția. Celelalte un milion de lucruri din spațiul în care mă aflu, pare că dispar pentru o clipă. Totuși sunt conștient de ele, într-o formă difuză a atenției. Documentarul perfect pe care îl vreau eu, ar trebui să surprindă milioane de detalii ale unei singure clipe și unui singur loc. E imposibil prin vedere, căci nu pot vedea în mai multe locuri în același timp. Totuși, există această privire lăuntrică, prin care văd totul într-o singură clipă. Realitatea unui loc și unui moment, în întregul ei, rezonează într-un mod misterios în interiorul meu ca o stare. Starea de a vedea ceea ce nu se vede cu ochii fizici. Cel mai tare documentar al tuturor timpurilor este în mine.

Și încă o amintire, mult, mult, mult mai târziu. Sunt în centrul unui cerc. Sunt oameni împrejurul meu. Suntem cu ochii închiși, privind în plasma aurie a minții.  Cu fiecare inspirație, geometria sferică, pulsatorie a ființei resoarbe în centrul ființei. Cuvintele, esențe ale trăirii interioare, deschid calea. Odată resorbită din dimensiunile exterioare ale realității, atenția, conștiență fluidă, în mișcare, deschide porțile succesive ale lumilor interioare. Simțurile sunt canale prin care atenția revine în sursă. Mintea devine liniștită și transparentă și în adâncul său se dezvăluie substratul conștient ce impregnează întreaga existență. Aici sunt toate lucrurile care pot fi percepute, care au fost vreodată imaginate, trăite sau visate. Conștiența, lumina ultra-rafinată din care se naște Atenția mișcătoare, este un bloc imuabil și etern de luciditate  În această lumină se petrec toate lucrurile, fenomenele și ființele, situațiile, memoria și lumea. Deschidem acest substrat prin punctul infinitezimal din centrul ființei, din care curge Existența. Întregul cerc, o singură ființă renăscând universul. Sentimentul de a fi emană din pulberea ultra fină de lumină, nemișcată și eternă, devenind eu. Exist. Înainte de a fi ceva sau cineva, exist. Lumina devine Atenție, atenția devine gând, gândul cuvânt, senzație, trăire și corp, apoi gest și relație și.. lumea. Eu devine tu, el și ceilalți.

Vindecarea și Cunoașterea sunt expresii ale Reîntregirii

Această plasmă ultra-rafinată, miezul ființei noastre, este cel mai mare mister al existenței. Această dimensiune foarte foarte adâncă a Ființei este sursa întregii lumi interioare, este mama tuturor gândurilor și imaginilor lăuntrice, sursa tuturor stărilor. Iar din gânduri și stări se nasc toate rolurile și măștile noastre, toate identitățile, toate relațiile și creațiile noastre. Este sursa din care sunt modelate dimensiunile pe care le considerăm exterioare ale existenței.

Călătoria interioară este o experiență directă a naturii ultime a ceea ce suntem și este calea cea mai scurtă pentru a deveni conștienți de propria noastră natură și de ce este Realitatea. Implicațiile acestei cunoașteri de sine sunt enorme, dar în general căutăm vindecare și cunoaștere, ca moduri de a trăi completitudinea. Ambele, vindecarea și cunoașterea sunt forme de întregire.

Vindecarea este întregire prin Iubire, adică prin reconectare cu dimensiuni ale propriei noastre ființe pe care le-am respins sau le-am pierdut. Ni le luăm înapoi, într-un gest de reunificare.
Iar Cunoașterea este întregire prin Adevăr, adică reconectare cu dimensiuni ale propriei noastre ființe pe care le-am pierdut prin separare, prin asumarea unor identități, și uitarea adevăratei noastre naturi.

De fapt, Vindecarea și Cunoașterea sunt exprimări pe niveluri diferite ale aceleiași Reîntregiri.

La nivel fizic corporal, vital energetic și emoțional, Reîntregirea o numim mai degrabă Vindecare.

La nivel de exprimare/creație, mental/gândire și Conștiință, aceeași Reîntregire o numim mai degrabă Cunoaștere.

Ambele se referă la reunificare a ceea ce a fost separat, adică la un act de Iubire.

Sursa principală a durerii de orice fel este în esență o formă de separare, adică o rană, o tăietură în ceva ce este natural unit, făcând parte din aceeași curgere a Conștiinței – adică tot ceea ce există, din Conștiență.
Diferitele etaje, sau mai bine spus straturi ale ființei noastre, decurg unele din celelalte. Cele mai dense, se nasc din cele mai rafinate, căci întreaga existență este alcătuită în ultimă instanță din aceeași plasmă ultra-rafinată numită aici Conștiență, care, pe măsură ce se ”răcește”, devine corp și materie.

Existență și Conștiență sunt termeni care definesc aceeași experiență, sunt atribute ale unei singure mari pulsații care modelează întreaga Realitate. Ca să fiu conștient trebuie exist. Și ca să știu că exist trebuie să fiu conștient. Existența și Conștiența sunt un singur …lucru. 🙂

De-asemeni, o observare simplă a acestor niveluri de experiență umană, sau straturi de densitate, conduce imediat la concluzia că nivelurile cele mai dense ale Ființei au gradul de Conștiență cel mai redus. Ca și cum Conștiența ar fi umbrită de densitate. Cu alte cuvinte, densitatea, corporalitatea, implică o ocultare a Conștienței, adică a luminii, a plasmei originare, și aceasta este o durere prin trunchierea Adevărului despre noi înșine, o închidere, o reducție a ceea ce suntem, prin restrângerea identității noastre.

Cu cât ne identificăm cu o dimensiune mai densă, cu atât durerea este mai mare și obscuritatea Conștienței mai mică. Durerea și Conștiența sunt întotdeauna invers proporționale.

Conștiența pură, plasma inefabilă și luminoasă din care se naște realitatea, este astfel lipsită complet de orice durere, pentru că la acest nivel primordial al ființei, nu există separare, ci este trăită evidența că întreaga realitate este alcătuită în ultimă instanță din Conștiență sau lumină modulată. De aceea, înțelepții lumii afirmă că

natura ultimă a Ființei, Conștiența, este în același timp și Completitudine, sau Fericire.

Odată ce putem privi în ansamblu felul în care se naște experiența vieții prin densificarea sau răcirea luminii Conștienței pănă când devine corp fizic și în cele din urmă Relație cu tot ce există în afara corpului fizic și Creație a întregii realității, putem identifica în mod precis sursa absolută a separării și deci a durerii. Ea se petrece la un nivel foarte rafinat al ființei, acela al gândirii. Conștiența este plasmă care pulsează sferic, substratul întregii realități. Dar gândirea este expresia liniară, vectorială a acestei pulsații, adică deja o imensă reducție, adică separare.

O singură privire la acest tablou și înțelegem imediat că gândurile noastre despre realitate, poziționările, criticile, perspectivele asupra diferitelor elemente din realitate, sunt acelea care provoacă durerea. Nu realitatea în sine, ci ceea ce gândim despre ea. De fapt, sfâșiem întregul reprezentat de Existență, cu ajutorul gândirii, provocând astfel o rană de… perspectivă asupra realității. În expresia cea mai …sângeroasă 🙂 a gândirii, judecata, indiferent dacă este orientată către interior sau către exterior, provoacă cea mai mare durere.

Un proiector holografic de realitate

Conștiența – lumina în care percepem tot ceea ce există. Este unitatea absolută a întregii realități, substratul a tot ceea ce poate fi cunoscut sau experimentat. Ea este calea absolută a Vindecării pentru că reprezintă Adevărul despre noi înșine și despre Realitate. Este de-asemeni Iubirea, pentru că din ea izvorăște Existența. Este Cunoaștere absolută, pentru că tot ce poate fi cunoscut este o modelare a acestei plasme.

Conștiența este completitudine, fericire, bucurie sau oricum am vrea să o denumim. Este sentimentul de A FI / Conștient, Întreg, cuprinzător.

Gândirea. Formele rudimentare ale gândirii sunt liniare, vectoriale și implică astfel separare, identitate și ruptură între interior și exterior. Între aceste forme rudimentare, unele sunt toxice de-a dreptul: gândirea judecătoare, separatoare, cu forma ei extremă, gândirea plină de ură, care nu numai că respinge, dar implică ideea de anihilare, de ucidere a obiectului gândirii. Este sursa celei mai severe separări și a celei mai mari dureri.

Gândirea ”pozitivă”, unificatoare, este tot rudimentară, liniară, și nu exclude în nici un fel problema separării, pentru că abordarea ”pozitivă” implică existența unei dimensiuni ”negative” și astfel menține și perpetuează separarea și durerea. Acesta este motivul pentru care acest tip de gândire nu dă rezultatele pe care le… promovează 🙂

Gândurile și cuvintele pe care le rostim în interiorul nostru, reverberează în întreaga noastră realitate, modelând-o necontenit prin modificarea stărilor noastre lăuntrice. Iar stările, care sunt energie vitală, modelează corpul în timp real. Un model de gândire toxică devine stare de rău. În exterior, starea se transferă în relațiile și acțiunile noastre și în cele din urmă în configurații de realitate care reprezintă contextul vieții noastre.

Toxicitatea relațiilor și a mediului, derivă din cea a străfulgerărilor interioare de gândire, înfășurată în atitudini, emoții și senzații – adică în stări. Gândire plus stări – aceasta este sursa durerii din viețile noastre.

Starea de sănătate a corpului fizic, energetic, emoțional și mental, dar și a relațiilor și contextului de viață, reflectă cu precizie arhitectura și dinamica gândurilor și stărilor interioare.

Chiar și accidentele aparent întâmplătoare, bolile, virușii și ”întâmplările nefericite”, rupturile din relații și neîmplinirile în relație cu lumea, au cauzele în această lume interioară a stărilor și în gândire.

În centrul întregii realități interioare a stărilor este Inima, spațiul Conștienței, sau al luminii în care se petrec modulările fundamentale de Atitudine. Natural, noi ne pricepem perfect să ne închidem sau deschidem ființa, s-o facem opacă și densă, sau deschisă și transparentă. Închiderea este durere. Deschiderea și transparența este bucurie și completitudine.

Aceste modulări reverberează în spațiul interior, pe care-l putem numi generic Conștiință/Corp. Este ca un fel de conteiner vibrant în care lumina Conștienței devine Minte și Energie vitală, adică gândire și senzații, cuvinte și emoții. Oceanul Minții și Oceanul Vital se oglindesc unul pe celălalt. Fiecare val de gândire se transformă într-un val de senzație și trăire interioară, fiecare gând are ca și corespondent o emoție și toate la un loc sunt stări.

Aceasta este sursa lăuntrică a întregii experiențe a vieții.
Când reușim să modelăm gândirea și stările în care ea se înfășoară, modelăm întreaga realitate.

Singurul mod de a realiza acest lucru este returul la Conștiență, la plasma primordială în interiorul căreia se petrece întreaga .. hologramă numită Realitate sau Conștiință.

Experiența vieții este un fel de proiecție holografică ce se petrece în interiorul Conștiinței noastre. Conținuturile Conștiinței sunt activate necontenit de razele Atenției noastre, care sunt un fel de descărcări de lumină ce se petrec în substratul fundamental de plasmă, în Conștiența noastră. Fiecare gând este o ardere care proiectează realități conceptuale în interiorul Conștiinței și care reverberează precum vibrația unui clopot în oceanul senzațiilor și al emoțiilor.

Astfel tot ceea ce gândim se transformă în experiență.

Experiența Vindecării și Cunoașterii, adică a Întregirii

Sigur există nenumărate feluri de intervenție terapeutică, menită să diminueze sau să anihileze durerea generată de separarea interioară sau de identitate. Sunt același lucru.

Există intervenții la nivel fizic, corporal, care restaurează echilibrul corpului fizic. O definiție a sănătății ar fi astfel echilibrul. Dar nivelul fizic este profund supus influențelor nivelurilor mai rafinate, cel vital, emoțional și mental. Recuperarea echilibrului pe nivelul fizic este doar temporară, dacă aceste influențe nu sunt echilibrate la nivelul lor. Căci lumea interioară este un continuum.

Ați putea crede că un accident de motocicletă ( știu ce vorbesc) este doar fizic și se datorează unui context strict material. Dar în realitate evenimentul este mai degrabă o descărcare a unor tensiuni din Conștiință – care este totul, tensiuni care sunt mentale, emoționale și energetice înainte să devină o descărcare la nivel fizic, ca eveniment în materie.

Restaurarea traumelor fizice este un mare dar, fără îndoială, însă evenimentele traumatice se repetă dacă nu este restabilit echilibrul stărilor interioare, generat în straturile mai rafinate.

În același fel, există intervenții la nivel energetic, al corpului vital, cum ar fi acupunctura și un evantai de alte abordări, care restabilesc echilibrul. Există abordări echilibrante la nivel emoțional, de atitudine și de gândire, dar fiecare nivel este rezonant cu toate celelalte și de aceea, în ultimă instanță, Vindecarea este o chestiune de Conștiență și de reunificare a ființei.

Dezechilibrele în diferite niveluri continuă să se manifeste, în ciuda oricărei echilibrări locale, dacă Întregul nu este în echilibru. Iar asta presupune Întregire, transformarea conștientă a identităților opace pe care ni le asumăm și în cele din urmă trăirea Adevărului despre noi înșine și a Iubirii, adică pulsației fundamentale a plasmei conștiente din care se naște mai întâi magma incandescentă a stărilor noastre interioare și apoi întreaga noastră realitate.

Îngerul

Poți să zâmbești în această etapă. Chemăm Îngerul Vindecării sau al Echilibrului, cum îți place mai mult să-l numești, pentru o resetare generală a lumii interioare. Inclusiv a gândirii. Scopul este Bucuria, sau Completitudinea sau Fericirea care decurg din echilibrul lumii interioare.

Întreaga noastră expunere de pănă aici are menirea să pună semnul egal între Ființă, adică tot ce putem trăi, Conștiență, adică plasma luminoasă din care se naște sentimentul de a fi, și Bucurie sau Completitudine, sau Echilibru. Returul la Sursă, adică în izvorul fundamental al realității este întoarcerea la A FI, Conștiență și Bucurie.

Ai înțeles deja că ”totul se petrece în Inima mea”, adică în Conștiința mea, se naște din substratul de lumină Conștientă pe fiecare expirație și se întoarce aici pe fiecare inspirație.
Îngerul Vindecării va să zică este o dimensiune a propriei mele ființe pe care mi-am înstrăinat-o.
Ca orice înger, nu are o formă precisă, e mai degrabă un nor sferic care se coagulează din pulberea luminoasă a Conștiinței mele, de jur împrejurul meu.

Mă pricep să modelez în Conștiință îngeri și orice fel de alte ființe, de când eram copil și modelam realități când mă obligau unii să dorm după amiaza și eu nu voiam. Și tu te pricepi la fel de bine ca mine.

Dacă există o realitate împrejurul tău și ești conștient de ea, atunci ea se petrece în interiorul tău. Tu ești Conștiința ta. Tu ai modelat această realitate prin miriadele de vectori de Atenție, adică de Conștiență în mișcare, care fulgeră necontenit din Inima ta sub forma gândurilor și stărilor, a relațiilor și acțiunilor tale.

Îngerul Vindecării sau echilibrului ești tu însuți, într-o versiune foarte profundă și foarte vastă

Îl chemăm împreună. El nu poate fi văzut cu ochii fizici, care lucrează cu o formă foarte grosieră de lumină, ci numai cu ochiul Inimii. Acesta lucrează cu plasma conștientă și orice poate fi văzut în această lumină. Pentru a-l vedea și a-l simți, e nevoie să-ți resorbi chiar acum întreaga Conștiență, din realitățile exterioare corpului, înăuntru, în punctul infinitezimal, din care se nasc toate razele Atenției tale pentru a se transforma în gând și stare. Acest punct este în centrul pieptului, în adâncul său. Este atât de mic, încât atunci când întreaga ta Atenție răspândită în Conștiință se resoarbe în acest punct sub forma razelor de Atenție convergente, el devine incandescent, radiant și fierbinte, iluminând întregul spațiu interior al corpului fizic, al energiilor vitale, ale senzațiilor și emoțiilor tale.

Îngerul este o ființă sferică și vastă, de aceea are nevoie de un centru în jurul căruia să se coaguleze din Conștiința ta. Fiecare inspirație crește luminozitatea și temperatura, punctul se transformă într-un centru solar al întregii tale ființe, lumina sa, care nu e altceva decât Conștiență, topește structurile obscure, întunecate, adică inconștiente, din corpul tău fizic, din senzații, din emoții, din gândire. Apele bio-fizice și apele minții,  care se oglindesc unele în celelalte se liniștesc și se iluminează, corpul se destinde, Conștiința se deschide transparent și devine cuprinzătoare și vastă, relațiile și contextul vieții tale se clarifică ca radianță a propriei tale ființe.

Fiecare inspirație te adâncește tot mai mult în Inima ta de lumină, fiecare expirație extinde tot mai mult sfera conștientă a Inimii tale. Când ea a cuprins nu doar corpul și lumea interioară, ci întreaga dimensiune numită ”viața mea”, lumea și existența, Îngerul Vindecării este întrupat. Ești vindecat prin Conștiență.

Asemenea tânărului jurnalist care am fost și care încercând să descopere natura realității pentru a face un documentar perfect, descoperea că ”realitatea unui loc și a unui moment, în întregul ei, rezonează într-un mod misterios în interiorul meu ca o stare”, tu însuți descoperi acum natura acestei realități. Căci la nivelul Conștienței, al plasmei luminoase, suntem una și creăm realitate în același mod. Razele Inimii, făcute din Atenție sau Conștiență, modelează fulgerător întreaga hologramă. Și această descoperire a Adevărului este vindecare și topire a structurilor toxice pe care le-ai creat fără să vrei în timpurile inconștienței, prin gândire și stări obscure.

Fiecare își spune sieși eu. Și astfel eu unific realitatea nenumăratelor mele forme și dimensiuni, în Conștiința mea. Asemenea mie, cel care stau în centrul cercului Școlii Maestrului Interior, deschizând porțile Conștiinței în propria Inimă, pentru nenumărate expresii ale lui eu aflate de jur împrejur, tu însuți, care te numești tot eu, deschizi chiar în această clipă marile porți, resorbindu-te în focarul arzător al Conștienței, care este doar una, pentru toate formele lui eu. Un singur Înger al Vindecării pentru noi toți, o singură Întregire, căci Întregul nu poate lăsa nimic pe dinafară, o singură iluminare a întregii ființe în care ne petrecem cu toți.

Poți gândi chiar acum, orice despre această trăire sferică, dar ea se risipește cu primul gând, căci vectorul nu poate încăpea în sine vastitatea sferică a Conștiinței, și nici percepe pulberea luminoasă a substratului Inimii, sau Conștiența în care se petrece cercul nostru. Gândirea liniară spulberă viziunea și trăirea. Așa că rămâi în respirație, în aspectul vast și liniștit al Minții, în profunzimea luminoasă a centrului, în deschiderea transparentă a Ființei și realizează că experiența vindecătoare a acestui cerc se petrece chiar acum și este Vindecare și Cunoaștere în același timp, prin Conștiență.

Mesteacănul

Îngerul Vindecării se petrece în dimensiunile vaste ale Conștiinței tale care cuprinde totul. Mesteacănul este oglindirea în lumea formelor a Îngerului. Sau mai bine zis Pădurea de Mesteacăn, căci Mesteacănul, asemenea Îngerului este o ființă multiplă, arhetipală, care face parte din Conștiință. Mesteacănul și Pădurea sunt una, în același fel în care eu, tu și umanitatea suntem una. Rădăcinile subterane ale Pădurii manifestă fiecare arbore în același fel în care substratul luminos al Ființei manifestă în Conștiință miriade de forme aparent separate care-și spun eu deși sunt una.

Pădurea de Mesteceni sau Mesteacănul, cum vrei să-i spui, se petrece desigur în Conștiință, într-un loc la fel de real precum corpul tău fizic, precum cercul Vindecării și al Cunoașterii în care eu deslușesc geometria sacră a Ființei, și în care formele diferite ale lui eu, pe care în mod obișnuit le numim tu și el și noi, regăsesc centrul sacru al Conștienței și astfel topesc obscuritatea, inconștiența, toxicitatea din minte, energie și corp. Acestea nu sunt altceva decât umbre care se risipesc atunci când lumina Conștienței este aprinsă.

Îngerul și oglindirea sa în lumea formelor, Mesteacănul, sunt reali cum real este locul în care se petrece revelația, cum reală este Călătoria Inimii, care nu e altceva decât călătoria în propria noastră Conștiință, și Maestrul, care nu este altceva decât substratul luminos care pulsează inimile tuturor oamenilor.

Tu ești Maestrul, va să zică, chiar acum, scufundat în plasma creatoare a Conștienței. Și această întoarcere în centrul ființei tale este un act de Vindecare și Cunoaștere pe care îl trăiești chiar acum, în Conștiința ta. Citind și trăind toate acestea tu resetezi baza fundamentală a ființei, astfel încât toate straturile sale regăsesc echilibrul fundamental. Dinăuntru către înafară, gândirea liniară se resoarbe în Conștiință, stările obscure, emoționale, energetice și fizice se clarifică și devin armonice, întreaga realitate ce derivă din ele, cea relațională și cea a acțiunilor tale în această lume, devine purtătoare a acestei luminozități liniștite, a momentului care se naște din respirația ta.

Vindecarea și Cunoașterea sunt împlinite în Conștiința ta. Această Călătorie pe care o facem împreună în Conștiință reverberează desigur în lumea fizică, a formelor, a corpurilor, astfel încât ea se termină cu experiența corporală a Vindecării.

Pădurea – Mesteacăn, Îngerul Vindecării întrupat este aici, pe dealurile unde se află Centrul Călătoria Inimii. Într-un fel, tu ai creat acest loc fizic, în Conștiința ta, pentru ca într-o bună zi, călătoria interioară să devină o călătorie .. în carne și oase. Trupul este un conținut al Conștiinței și urmează experiența rafinată a viziunii interioare.

Și iată, aceasta este invitația de a duce această Călătorie pănă la capăt și de a întrupa Vindecarea și Cunoașterea pe care am inițiat-o aici. Pădurea-Mesteacăn te așteaptă.
Există un singur moment în care Pădurea-Mesteacăn întrupează Îngerul Vindecării. Este primăvara devreme, când iarna se rupe și primăvara eliberează forțele vitale ale …realității. Prin copaci curge Seva Vieții, fluidul echilibrant care intră în rezonanță cu apele minții și apele vitale ale corpului. Cercul Vindecării te așteaptă. El se petrece în Conștiința ta, înainte de a se petrece aici, pe dealurile Călătoriei Inimii, în miezul naturii, sub cerul primăverii.

Este o Călătorie psihică și fizică, de purificare și înălțare, de clarificare și eliberare a Ființei de obscuritate, adică de inconștiență, în care aprindem lumina, acea plasmă lăuntrică a Inimii din care se naște întreaga realitate.

În Conștiința ta, care este și a mea și a noastră, Călătoria se petrece deja.
Experiența urmează razele Atenției.

Agnis