„Dacă o femeie se îmbolnăvește de cancer în viața mea, nu este doar despre ea, este și despre mine, căci cancerul se naște din separare și din durere, iar separarea și durerea se naște din relații. Cancerul și relațiile sunt inseparabile în dimensiunea personală a existenței, după cum sunt și în cea colectivă. Cancerul acestei lumi, reprezentat de război, de violență, de ucidere, de poluare, de corupție, mă privesc direct, sunt despre mine însumi și despre relația mea cu această lume. În zadar voi aștepta să se schimbe ceva. Nimic nu se va schimba în această lume de la sine. Este nevoie ca eu să schimb relația mea cu această lume în jocul de identități pe care-l joc și doar asta va vindeca lumea. E nevoie să mă vindec pe mine însumi de iluzie, de separare, de ruptură, de însingurare pentru ca boala să fie vindecată.” (a scris Agnis)
Și pentru că în luna octombrie și peste tot în lume începe campania numită „breast cancer awareness”, am simțit să împărtășesc și eu câteva rânduri despre:
Vindecare
Lucrând deja cu mii de oameni în ultimii 20 de ani, am observat o trăsătură comună la cei care se îndreaptă spre vindecare fizică, psihologică și mai ales spirituală. Este vorba, în primul rând, de dorința lor puternică de vindecare și încrederea pe care o au în instanța lăuntrică – pe care o putem numi – vindecătorul interior. Și mai este relația de deschidere față de boală. Un fel de non-rezistență. Nu resemnare ci, mai degrabă, o acceptare care este un prim pas către vindecare.
În acest proces de abandon și de încredere îi conducem, mai întâi de toate, pe cei care vin să lucreze cu noi (cu mine sau cu Agnis) în terapiile individuale. Încredere nu doar în vindecătorul interior ci și într-o forță mai mare care știe întotdeauna ce este „mai bine” pentru ei. Încredere în a se întâlni cu Viața în plinătatea ei, moment cu moment, respirație cu respirație. Aceia care reușesc să-și întâlnească boala, coborându-se în spațiul sacru al inimii lor – acolo unde îi călăuzim prin meditații și călătorii ghidate -, renunțând să o mai judece cu mintea sau să-și plângă de milă sau să se învinovățească, se pare că au o experiență radical diferită. Procesul de vindecare este, în cazul lor, aproape miraculos.
Și asta ne face mereu să ne aducem aminte de întrebarea „unde ne găsim vindecarea?”. Iar când reușim să le arătam celor care vin să lucreze cu noi că atitudinea „trebuie să înving boala” adică „eu contra mea”, „eu împotriva bolii mele” este o atitudine care nu invită vindecarea, ba dimpotrivă, energizează boala, și doar o deschidere de genul „eu cu durerea mea”, „eu pentru mine, în totală încredere”, ne bucuram împreuna cu ei de transformările radicale.
Este adevărat și faptul că nu toți cei care își îmbrățișează boala supraviețuiesc. Și asta doare. Știm însă acum că vindecarea se produce dincolo de ceea ce credeam și înțelegeam noi până acum că înseamnă vindecare.
În tinerețe, când am locuit în Canada, am lucrat mulți ani ca și infirmieră în case de bătrâni și în hospice-uri. Alături de acele persoane am învățat ce înseamnă să stai cu boala și să privești prin ea, să vezi dincolo de ea, către semnificația bolii, către mesajul pe care ea ni-l aduce despre ceea ce ne separă de Întreg.
O clientă, cu care lucrez în terapie individuală, este bolnavă de cancer și mi-a spus că boala ei a pus-o în legătura cu spații din interiorul ei pe care nici nu le bănuia c-ar exista. A înțeles. DA! A simțit. DA!
Uneori, vindecarea nu înseamnă ca durerea a dispărut, ci doar ca totul s-a transformat într-o experiență conștientă în loc de a rămâne o problemă și de a hrăni și amplifica suferința. Nu știu dacă îi va dispărea cancerul – eu am încredere că DA și ea la fel – dar acum știu sigur că a învățat să-și aducă în spațiul sacru al inimii ei ceea ce până acum a exclus. A învățat să-și privească în față boala, fără să-i mai fie teamă. Ca și în cazul ei, oare nu putem privi cu toți vindecarea ca pe un proces prin care lăsăm Viața să intre, cu adevărat, în noi?
Iar noi – iubindu-ne mai mult – să curgem cu viața, recunoscând iubirea ca fiind cea mai potentă forță de vindecare.
În lucrul cu oamenii, am înțeles că trebuie să avem încredere în acest proces de vindecare. Am mai înțeles că, de fapt, nu știm niciodată, cu adevărat, ce înseamnă vindecarea. Uneori, ceea ce pare o înfrângere este o enormă victorie și invers, ceea ce pare o victorie asupra bolii, nu este decât anunțul unei mari înfrângeri.
Dimensiunile și semnificațiile vindecării sunt la fel de inimaginabile precum Viața însăși. Onorându-ne consacrarea vieții, continuăm să explorăm și să descoperim, în propriul nostru proces și în lucrul cu oamenii, unele dintre adevăratele semnificații ale Vindecării.
Cu iubire și încredere, dedic aceste rânduri tuturor femeilor care au trecut, sau trec acum, prin experiența numită – cancer de sân.
Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)
ps. Pe durata lunii octombrie, Editura noastră oferă o reducere de 25% la cărțile:
Anticancer – Un nou mod de Viață
Heal – Descoperă-ți potențialul nelimitat și trezește-ți vindecătorul interior
